Ultimul număr apărut

Morisena nr. 1 (17)/2020

Morisena este indexată în:

Directory of Research Journals Indexing

Eurasian Scientific Journal Index

 

Morisena este înscrisă în:

Fluxuri Distribuţie

Dascăli bănățeni la Alba Iulia (Partea a II-a): Dr. Petru Barbu (1864-1941)

Versiune tiparSend by email
Autor: 
Prof. dr. Dumitru Tomoni
E-mail: 
dtomoni@yahoo.com
Keywords: 
morisena,revista,cenad,banat,istorie,history,arhiva,archive,Petru Barbu, professor, journalist, theology, “Foaia diecezană”, Banat, Caransebeş, 1 December 1918
 
Abstract: Petru Barbu (1864-1941), professor, manager, journalist, was born in Lugoj, on 7 May 1864, in a rich family of tradesmen and merchants. He attended the primary school in Lugoj and the secondary school in Beiuș, Blaj and Braşov. He studied theology in Cernăuţi, Graz and Berlin. He was a professor at the Theological Institute of Caransebeş (1892-1936), an editor of “Foaia diecezană” (1892-1908). He wrote religious schoolbooks. He was the founder and manager of Banca Poporală (People’s Bank) in Caransebeș, as well as a member of the High National Romanian Council.

 
Petru BarbuProfesorul dr. Petru Barbu, distins dascăl al învățământului românesc din Banat, pe care l-a slujit cu credință vreme de câ-teva decenii, s-a născut la Lugoj în 7 mai 1864, într-o familie înstărită, tatăl său, Iosif Hazi Barbu, fiind un cunoscut meseriaș și comerciant lugojean. Aici urmează cursurile școlii primare și primele 4 clase liceale. Continuă liceul în Beiuș, Blaj şi Braşov, unde a promovat examenul de bacalaureat în anul 1884. Studiul teologiei îl face la Cernăuţi. Îşi perfectează pregătirea studiind apoi la universităţile din Graz şi Berlin. La vârsta de numai 27 ani, în 1881, obţine titlul de doctor în teologie la Facultatea din Cernăuţi.
Din 1892 a fost numit profesor la Institutul teologic-pedagogic din Caransebeş, unde va funcţiona, cu o întrerupere impusă de autorităţile austro-ungare, până în anul 1936, când se pensionează. A predat Dreptul bisericesc, Catehetica și Contabilitatea bisericească. În februarie 1895 a fost hirotonit diacon, în 12 noiembrie 1898 preot şi distins cu brâu roșu, iar la 20 ianuarie 1930 episcopul Iosif Traian Badescu l-a ridicat la rangul de protoprezbiter.
A fost un participant activ la mișcarea naţională românească din Banat, un aprig apărător al instituţiei şcolare şi autonomiei Bisericii naţionale. Redactor la „Foaia diecezană” între 1892-1908; colaborator cu articole de reală valoare politică sau pedagogică la „Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna”, „Biserica şi şcoala”, „Drapelul”, „Foaia pedagogică” ș.a., îşi aduce contribuţia la promovarea culturii naţionale şi apărarea drepturilor românilor bănăţeni. 
Participarea la viaţa publică i-a fost la fel de bogată: membru în toate corporaţiunile bisericeşti; casier al Reuniunii învăţătorilor din Dieceza Caransebeşului; bibliotecar la Casina română din Caransebeș; director şi întemeietor al Băncii Poporale din Caransebeș; epitrop la  Biserica ortodoxă din acelaşi oraş; participant la activitatea societăţilor culturale româneşti etc. Autor de manuale şcolare şi cărţi didactice pentru învăţământul religios; culegător de folclor; autor a numeroase conferinţe pe teme de istorie şi cultură naţională. Toate definesc o personalitate pe deplin ancorată în problemele primordiale ale societăţii româneşti, un fruntaş al luptei românilor bănăţeni pentru libertate şi unitate naţională.
 Participarea sa şi rolul important avut în mişcarea revoluționară naţională din toamna anului 1918 reprezintă, de aceea, urmarea firească a prodigioasei strădanii depuse până atunci pe altarul cauzei unităţii poporului român. Este prezent, de la început, în fruntea acţiunilor revoluționare din Caransebeş. A luat parte la adunarea din 1 noiembrie 1918, convocată de cercurile clericale, la marea întrunire politică din 7 noiembrie, unde exprimă, în cuvinte emoţionante, însemnătatea istorică a momentului ce-l trăiau şi al actului Unirii pe care să-l împlinească. Este ales membru şi vicepreşedinte al Consiliului Naţional Român din Caransebeş şi, totodată din jurul Caransebeşului şi încurajează acţiunile sătenilor pentru instaurarea conducerii politice româneşti; sprijină înfiinţarea Consiliilor şi a Gărzilor Naţionale în numeroase localităţi; are rol însemnat în menținerea ordinei, a liniştei şi afirmarea plenară a voinței de Unire a Banatului și Transilvaniei cu România.
Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 îi recunoaşte şi apreciază îndelungata luptă pentru libertate naţională, alegându-l membru în Marele Sfat Naţional Român. După Marea Unire îşi continuă cariera didactică; este un timp director al Institutului pedagogic-teologic; își aduce contribuția la consolidarea României întregite.
De-a lungul anilor a publicat următoarele lucrări: Religia în şcoala poporală. Indegetări [indicaţii] metodice, Caransebeş, 1897; Religia înşcoala veche”, şi înşcoala nouă”, Caransebeş, 1899; Religia în şcoalele poporale I. Elemente de Catehetică sau Metodica religiunii, Caransebeş (ed. a Il-a, Arad, 1915, ed. a IlI-a, Caransebeş, 1933); Şcoala modernă şi religiunea la noi, Caransebeş, 1916; Catehismul religiunii ortodoxe răsăritene pentru şcoalele poporale, Caransebeş, 1893 (ed. a IX-a, 1914); Istorioare biblice pentru elevii şcoalelor poporale, Caransebeş, 1895 (ed. a XIII-A, Arad, 1913); Istorioare bisericeşti, Caransebeş, 1897, (ed. a IX-a, 1914); Istorioare religios-morale pentru elevii începători ai şcoalelor poporale, Caransebeş 1899; Istoria Sfântă a Testamentului Vechiu, Caransebeş, 1898 (ed. a III-a. 1907); Istoria Sfântă a Testamentului Nou, Caransebeş, 1898 (ed. a III a, 1915, Istoria bisericească pentru şcoalele poporale, ed. a II-a, Caransebeş, 1900; Viaţa Mântuitorului lumii istorisită cu cuvintele Sfintei Scripturi, Caransebeş, 1902 (ed. a III-a, Bucureşti, 1916); Carte de rugăciuni şi cântări bisericeşti, Caransebeş 1904, (ed. a IV-a, 1919); Manual de istorie bisericească pentru şcoalele poporale superioare şi medii inferioare, Caransebeş (ulterior sub titlul Istoria Bisericii creştine, pentru şcoalele medii, ed. a VIII-a. Arad, 1922); Învăţătura Bisericii creştine ortodoxei Dogmele şi Morala Bisericii, 2 părţi, Caransebeş 1918; Istoria bisericească universală cu elemente de Catehism şi Liturgică, Caransebeș, 1931. În același timp a mai publicat, în colaborare cu profesorul Ioan Irineu Mihălcescu, mai multe manuale de Religie pentru învăţământul secundar, iar în colaborare cu preotul Petru Bizerea, manuale pentru învăţământul primar.
 A decedat la București în 7 martie 1941. Osemintele i-au fost aduse la Lugoj și depuse în subsolul bisericii din cimitirul de pe strada Făgetului.
 
Bibliografie
Munteanu, Ioan; Zaberca, M. Vasile; Sârbu, Mariana, Banatul şi Marea Unire 1918, Edit. Mitropoliei Banatului,1992.
Munteanu, Ioan; Tomoni, Dumitru; Zaberca, M. Vasile, Banatul şi Marea Unire. Bănățeni la Alba Iulia, Timișoara, Edit. Partoș, 2018.
Petrica, Vasile, Academia Teologică Ortodoxă Română Caransebeș (1927-1948), Timișoara, Edit. David Press Print, 2014.
Brătescu, Constantin, Oraşul Caransebeș între 1865-1919, Editura Dalami, Caransebeş, 2011
Păcurariu, Mircea, Dicționarul teologilor români, București, Edit. Enciclopedică, 2002.
 

 

Cărți/Books

carte

Recomandă Morisena

Share

Copertele I

Vizite din 2 martie 2020