Ultimul număr apărut

Morisena este indexată în:

http://www.sindexs.org/JournalList.aspx

Directory of Research Journals Indexing

Eurasian Scientific Journal Index

 

Morisena este înscrisă în:

Fluxuri Distribuţie

Dascăli bănățeni la Alba Iulia (partea a III-a): Dănilă Iliţiescu (1885-1958)

Versiune tiparSend by email
Autor: 
Prof. dr. Dumitru Tomoni
E-mail: 
dtomoni@yahoo.com
Keywords: 
morisena,revista,cenad,banat,istorie,history,arhiva,archive
Dănilă Iliţiescu, teacher, school inspector, journalist, Banat, Făget, Oravița, Timișoara, 1 December 1918.
Abstract: Dănilă Iliţiescu (1885–1958) was a teacher, headmaster, school inspector, choir conductor and journalist. He was born on 16 May 1885, in Globurău, Caraş-Severin County. After graduating from the Teacher Training College, he was a teacher in Vărădia, Bichigi, Ramna and Făget. After the Great Union, he was a headmaster and school inspector in Făget, Caraş-Severin County and Timiş-Torontal County, author of textbooks and other educational books.
 
S-a născut la 16 mai 1885, în Globurău, judeţul Caraş-Severin. Şcoala primară a terminat-o în comuna natală, iar la Caransebeş va urma gimnaziul şi Şcoala Normală. În 1931, prin examen de diferenţă, va absolvi Liceul „General Dragalina” din Oraviţa[1].
După terminarea Şcolii Normale a fun-cţionat ca învăţător la Vărădia, Bichigi, Ramna, iar din 1917, la Făget. Fiind învățător la Bichigi, s-a implicat în campania electorală a lui Aurel Cosma din anul 1906, fiind obligat să părăsească postul și să se angajeze la școala din Ramna, în speranța că acolo „i se va pierde urma”, ceea ce nu s-a întâmplat și de aceea a trebuit să sufere o detenție de două săptămâni în închisoarea de la Sighet. Revine la Bichigi de unde, mai târziu, se va transfera la Făget.
Aici va desfăşura o intensă activitate culturală şi politică în slujba realizării unităţii naţionale, fiind dirijorul corului „Doina”, ajutor de comandant al Gărzi Naţionale Române din Făget, delegat la Alba Iulia din partea „Reuniunii de cetire şi cântare a plugarilor români din Făget” etc.
Urmând îndemnul Consiliului Naţional Român Central din Arad, adunarea electorală a cercului electoral Făget-Birchiș din comitatul Caraș-Severin, ținută în Făget la 14/27 noiembrie 1918, orele 11,00, sub președinția protopopului Sebastian Olariu, și-a ales trei delegați ordinari – George Gârda, Victor Feneșiu și Vasile Iancu – și trei delegați supleanți – Ioan Stoian din Sintești, Dimitrie Bejinar din Bujoru[2] și Samson Togerescu din Curtea –, pentru „a lua parte cu vot decisiv la Marea Adunare Națională Română, ce se va convoca prin Consiliul Central Național Român, în numele tuturor românilor din acest cerc electoral și la alte Mari Adunări Naționale Române care eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia ori în anul următor și a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorții viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria și Banatul Timișan”[3]. Notari ai acestei istorice adunări au fost dr. Victor Chiriță[4] și învăţătorul Dănilă Iliţiescu. În ceeași zi, Reuniunea de cetire şi cântare a plugarilor români din Făget îl alege pe învăţătorul Dănilă Iliţiescu, învăţător în Făget şi conducător a numitei Reuniuni, încredinţându-l ca la Adunarea Naţională Română, în deplină putere, să reprezinte această reuniune[5]. Şi făgeţenilor adunaţi sub stindardul Reuniunii, cântecul le-a întărit (ani de-a rândul) dragostea pentru limbă, lege şi moşie, le-a ţinut trează conştiinţa identităţii naţionale, i-a ajutat să creadă şi să spere că va veni ziua aşteptată de generaţii de români. Le-a fost dat membrilor Reuniunii să apuce această zi, iar mandatul încredinţat conducătorului lor să fie unul dintre cei 1.228 de delegați, ce au exprimat dorinţa unirii necondiţionate cu patria mamă.
Dat fiind faptul că în nord-estul Banatului aproape toate școlile românești erau confesionale, noile măsuri dispuse de Resortul de Culte și Instrucțiune Publică din cadrul Consiliului Dirigent s-au pus în practică fără prea mari probleme. Pentru că anul școlar era în curs, primele măsuri urmăreau adaptarea învățământului la noile schim-bări politice, urmând ca schimbările structurale să se facă cu începerea anului școlar 1919/1920. Astfel, potrivit Notei circulare din 22 decembrie 1918, și în școlile românești din această zonă istoria și geografia Ungariei urmau să fie înlocuite cu istoria și geografia României, iar elevii români de la aceste școli nu mai erau obligați să studieze limba maghiară[6]. După Marea Unire, dispărând politica maghiară de deznaționalizare, majoritatea comunelor bisericești din nord-estul Banatului au solicitat Consistoriului diecezan al episcopiei Caransebeșului ca școlile să devină școli de stat. Era și dorința credincioșilor de a scăpa de multele eforturi financiare pe care trebuiau să le facă pentru a menține caracterul confesional al școlilor lor.
Mai dificilă a fost situația de la Făget, unde fun-cționau o școală confesională cu limba de predare ro-mână și o școală de stat cu limba de predare maghiară. În toamna anului 1919, Consiliul Dirigent l-a numit pe Dănilă Ilițescu, până atunci învățător la școala confe-sională română, ca director al școlii de stat. Astfel, cele două școli s-au unit, iar comitetul parohial a acceptat ca școala confesională română să devină școală de stat, în ciuda opoziției Consistoriului diecezan. Lucrurile s-au complicat deoarece fostul director al școlii de stat, Csokani Gyula[7], a refuzat să predea școala lui Dănilă Ilițescu și să rămână doar învățător la secția maghiară. Va accepta să predea documentele școlare abia în 10 mai 1920 și la sfârșitul anului școlar, având vechimea necesară, se va pensiona[8]. Fiind primul director şcolar din România Mare (1919-1926), Dănilă Ilițescu a avut meritul de a adapta învăţământul făgeţean la exigenţele legislaţiei şcolare ro-mâneşti, de a continua munca directorului Csokany Gyula în ceea ce priveşte editarea anuarelor şcolare.
În septembrie 1919 va fi numit subrevizor şcolar de control în subrevizoratul Făget. În același an a fost ales secretar al secţiei judeţene a „Asociaţiei învăţătorilor din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş”. Până în 1926, când se va reîntoarce în locurile natale, Dănilă Iliţiescu a desfăşurat o bogată activitate spirituală. Va participa în calitate de dirijor al corului „Doina” la toate manifestările culturale organizate în zona Făgetului, pentru sărbătorirea zilei de 1 Decembrie sau comemorarea unor momente însemnate din istoria naţională, dovedindu-se a fi nu numai un competent dirijor, ci şi un strălucit orator.
Presa vremii a consemnat cu lux de amănunte primul 1 Decembrie sărbătorit la Făget: „Timp frumos, casele arborate cu mândrul nostru tricolor, pe străzi lume multă în haine de sărbătoare… Ajunşi înaintea şcolii şi nefiind acolo sala aşa încăpătoare pentru a cuprinde atâta public, acesta împreună cu tineretul şcolar se postează înaintea intrării unde sunt aşezate scaune în semicerc, iar în mijloc o masă frumos împodobită cu flori şi un mândru tricolor românesc”[9]. Potrivit relatării ziarului „Drapelul” festivitatea la care au participat autorităţile civile şi militare, cadrele didactice şi peste 300 de elevi, precum şi alţi locuitori ai Făgetului, a fost deschisă de Dănilă Iliţiescu, care, prin elocvenţă şi talent oratoric, a evidenţiat semnificaţia deosebită a evenimentului sărbătorit. Pe aceleaşi coordonate s-au înscris şi discursurile altor intelectuali făgeţeni, cât şi poeziile recitate de elevii şcolii şi cântecele intonate de corul „Doina”.
În mediul fecund al Făgetului îşi va începe şi intensa activitate publicistică, fiind un colaborator permanent al ziarului Gazeta Făgetului[10] cu articole referitoare la rolul şcolii şi al educaţiei în evoluţia poporului. În articolul „Şcoala viitorului”, învăţătorul Dănilă Iliţiescu îşi exprimă convingerea că „Şcoala viitorului va fi mai practică decât a trecutului, întrucât ne va pregăti să muncim mai mult şi cu folos”, dar în acelaşi timp va trebui să fie şi mai umanistă pentru a putea modela cunoştinţe şi a forma sentimente[11]. Rolul familiei în educarea copilului şi pregătirea lui pentru viaţă, precum şi necesitatea colaborării strânse dintre şcoală şi familie, constituie obiectul articolului „Societatea ca factor de educaţie”, publicat în trei numere de acelaşi cunoscut învăţător. Pronunţându-se pentru o educaţie permanentă, autorul subliniază că nici şcoala şi nici familia nu sunt suficiente pentru educarea tinerei generaţii, că „această mare operă educativă o poate îndeplini numai societatea prin numeroasele şi variatele instituţii cu caracter educativ: şcoli, societăţi şi reuniuni culturale şi sportive”. Analiza acestor articole exprimă o gândire pedagogică profundă, o viziune realistă, înaintată, asupra locului şi rolului şcolii în societate.
Va dezvolta aceste idei valoroase în anuarele şcolii primare[12] şi în cele 11 numere ale revistei „Şcoala Noastră”, el fiind în acelaşi timp şi realizatorul acestor publicaţii făgeţene.
Cu o apariţie săptămânală, „Şcoala Noastră” se dorea a fi „organul învăţătorilor din subrevizoratul de control Făget”. În cele 11 numere tipărite – 6 în 1923 şi 5 în 1924 – revista abordează toate problemele cu care se confruntă învăţământul din zona Făgetului. Chiar dacă se edita şi se tipărea la Făget, în tipografia lui Armin Kain, publicaţia se adresa învăţătorilor din cele 11 cercuri culturale subordonate subrevizoratului de control Făget. De aceea, aria de difuzare era destul de mare: de la satele situate pe Valea Mureşului – Birchiş, Bata, Bulci,  Bruşnic, Căpâlnaş –, sau în zona pădurenilor – Poieni, Crivina, Pietroasa, – până la cele situate la limita localităţilor Nădrag şi Lugoj – Fârdea, Hăuzeşti, Săceni, Ieşnic, Cladova, Bethausen[13] . În articolul apel publicat în primul număr, directorul-editor Dănilă Iliţiescu, care îndeplinea şi funcţia de subrevizor şcolar de control, motiva necesitatea tipăririi unei reviste şcolare: „Străbătând drumurile în cele mai mari distanţe de la centru şi făcând inspecţiile şcolare... cu această ocaziune am constatat necesitatea unei legături care trebuie să fie permanentă între noi, care legătură, apoi să înlăture orice nedumerire în ce priveşte viaţa internă şi externă şcolară”[14]. Pe lângă ordonanţele şi circularele oficiale sosite în cursul fiecărei săptămâni, revista va publica articole de metodică şi pedagogie, rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare. Mai mult, Dănilă Iliţiescu ţinea să precizeze că: „orice faptă nobilă şi orice idee şi iniţiativă de folos obştesc este binevenită şi călduros îmbrăţişată”[15].
Revista acordă spaţii importante popularizării celor mai cunoscute şi mai eficiente strategii şi metode didactice pentru a veni în ajutorul învăţătorului a cărui surse de informare erau destul de limitate. Fără cunoaşterea acestor metode didactice şi fără cunoaşterea psihopedagogică a elevului în vederea formării sale în concordanţă cu modelul educaţional propus, nu poţi pătrunde în „adâncul sufletelor, unde stau ascunse comorile unui neam”[16], aprecia pe bună dreptate Dănilă Iliţiescu. „Fără pricepere şi socoteală, munca e zadarnică. Suntem uzurpatorii bogaţiilor statului, dacă nu ne vom da seama de importanţa chemării ce o avem”, consemna acelaşi învăţător, care îşi va nuanţa această poziţie vizionară mai târziu, în revista pedagogică lunară „Şcoala Caraşului” şi în lucrarea „Şcoala Banatului, actualităţi şi perspective”[17]. Pentru a argumenta o asemenea poziţie realistă, subrevizorul şcolar de control prezenta situaţii concrete, pozitive şi negative, constatate în timpul inspecţiilor făcute în şcolile aflate în circumscripţia subrevizoratului de control Făget. S-au tipărit în paginile acestei reviste prelegeri şi lecţii practice, ordine şi circulare şcolare, anunţuri utile pentru învăţători, legate de bugetele şcolare, de activitatea cercurilor culturale, de sărbătorirea unor evenimente din istoria neamului. Chiar dacă era o revistă de specialitate, adresându-se cu precădere oamenilor şcolii, publicaţia consemnează şi alte probleme de interes general, evenimentele locale, reclame şi anunţuri publicitare etc.
Tot la Făget, Dănilă Iliţiescu va redacta broşura „Sărbători naţionale. Carte pentru poporul nostru”, un adevărat îndrumar de educaţie patriotică. În perioada făgețeană, Dănilă Iliţiescu a făcut parte din conducerea mai multor societăți culturale și bancare: Reuniunea Română de Cetire și Cântare din Făget („Doina”), Societatea de lectură română din Făget (Casina), Cooperativa de Consum și Valorificare „Furnica” Faget, Cooperativa de aprovizionare și desfacere în comun „Vulturul” etc.
În anul 1926 a fost numit revizor şcolar al judeţului Caraş-Severin, stabilindu-se la Oraviţa, unde va continua aceeaşi bogată activitate. Înfiinţează „Banca Populară Caraşul” (1927), editează revista pedagogică lunară „Şcoala Caraşului” (1931), organ oficial al revizoratului şcolar din Oraviţa, colaborează la manualul Geografia judeţului Caraş”, tipăreşte lucrarea „Şcoala Banatului, actualităţi şi perspective” (1932), în care dezvoltă o concepţie pedagogică interesantă, rezultat al unor numeroase studii şi observaţii şi abordează principalele probleme cu care se confrunta atunci şcoala bănăţeană. În acelaşi timp se va înrola sub faldurile glorioase ale Astrei”, fiind unul dintre cei mai apreciaţi conferenţiari.
În august 1932 a fost numit revizor şcolar al judeţului Timiş-Torontal. S-a stabilit la Timişoara, unde va muri în 1958, lăsând în urma sa amintirea învă-ţătorului educat în vechea şcoală, de dascăl şi apostol al catedrei şi neamului. Îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Eroilor din Timişoara.
 

[1]  Dumitru Tomoni, Făget. Monografie istorică, Lugoj, Edit. Dacia Europa Nova, 1999, p. 302-304; Dumitru Tomoni, Ioan Gh. Oltean, Personalități ale Făgetului. Restituiri istorice, vol. I, Lugoj, Edit. Dacia Europa Nova, 1999, p. 42-45; Ioan Munteanu, Dumitru Tomoni, Vasile M. Zaberca, Banatul și Marea Unire. Bănățeni la Alba Iulia, Timişoara, Edit. Eurostampa,  2018, p. 208-209.
 
[2]  Azi Traian Vuia.
 
[3]  Dumitru Tomoni, Paşaport pentru istorie. Credenţionalele bănăţene de la Alba Iulia, Timişoara, Edit.  Eurostampa, 2019, p. 98-99 (în continuare: Dumitru Tomoni, Paşaport...).
 
[4]  S-a născut la 19 septembrie 1887 în Chizătău, unde tatăl său, Isidor, era notar. A făcut studii universitare în științe juridice la Bratislava (1906), Cluj și Budapesta (1907-1910). În 1912 obține doctoratul în științe juridice. La 2 iulie 1919, Consiliul Dirigent din Sibiu l-a numit prim-pretor al plăşii Făget. (Ioan Cipu, Fragmentarium făgețean 1733-1920, vol. II. Opidum/târgul Făget, Lugoj, Edit. Nagard, 2008, p. 63).
 
[5]  Dumitru Tomoni, Paşaport..., p.102.
 
[6]  Gheorghe Iancu, Contribuția Consiliului Dirigent la consolidarea statului național unitar român (1919-1920), Cluj, Edit. Dacia, 1985, p. 261.
 
[7]  Csokány Gyula s-a născut la 14.07.1857 la Czernya, judeţul Torontal. După absolvirea școlii pedagogice din Csongrád (Ungaria), funcționează ca învățător în Nógrád, Bulgăruş și Nițchidorf, iar din anul 1884 în Făget. Timp de aproape patru decenii a desfășurat o susținută activitate pentru îmbunătățirea performanțelor elevilor și creșterea prestigiului școlii. Nu întâmplător cea mai mare parte a intelectualilor și funcționarilor români din zona Făgetului și-au trimis copiii la această școală. În anul 1891 a fost numit director, funcție îndeplinită, fără întrerupere, până în anul 1919, când școala devine școală cu limba de predare română, iar el se pensionează. Bogata activitate și performanțele profesionale i-au fost răsplătite prin numeroase medalii acordate de către guvernul maghiar și inspectoratul școlar și  premiul Krammer primit în anul 1918. Cel mai valoros dascăl al școlii germano-maghiare din Făget s-a stins din viață la 28.02.1943 și își doarme somnul de veci în cimitirul romano-catolic din Făget. (Dumitru Tomoni, Ion Căliman, Monografia Făgetului, Edit. Eurostampa, 2017, p. 280-281).
 
[8]  Ioan Cipu, Învățământul făgețean 1769-1998, Lugoj, Edit. Europa Dacia Nova, 1988, p. 84-88.
 
[9]  „Drapelul”, an. XVIII, nr. 151 din 7 februarie 1919, p. 2.
 
[10] Dumitru Tomoni, Gazeta Făgetului, în „Orizont”, an. XXXVII, nr. 38 din 19 septembrie 1986, p. 6. Prin multitudinea problemelor abordate, prin originalitatea şi clarviziunea unor soluţii, „Gazeta Fagetului”, în scurta perioadă de apariţie – 9 săptămâni – a jucat un rol important în viaţa spirituală a acestei zone de civilizaţie românească.
 
[11] „Gazeta Fagetului”, nr. 2 din 26 august 1921, p. 2.
 
[12] Dănilă Iliţiescu, Anuarul şcolilor primare urbane de stat din Făget, Lugoj, Institutul de arte grafice „Tipografie Naţională”, 1921. Am consultat anuarele tipărite pentru anii şcolari: 1920/21, 1921/22, 1922/23, 1923/24 şi 1924/25.
 
[13]„Şcoala Noastră”, an. I, nr.1 din 20 noiembrie 1923, p. 4.
 
[14] Ibidem, p. 1.
 
[15] Ibidem.
 
[16] Idem, an. II, nr. 4 din 22 ianuarie 1924, p. 1.
 
[17] Ibidem.
 

 

Cărți/Books

carte

Recomandă Morisena

Share

Copertele I

Vizite din 2 martie 2020