Ultimul număr apărut

Morisena nr. 1 (21)/2021

Morisena este indexată în:

http://www.sindexs.org/JournalList.aspx

Directory of Research Journals Indexing

Eurasian Scientific Journal Index

 

Morisena este înscrisă în:

Fluxuri Distribuţie

Iuliu Vuia – 85 de ani de la trecerea sa la cele veșnice

Versiune tiparSend by email
Autor: 
Conf. univ. dr. Tiberiu CIOBANU
E-mail: 
tiberiuciobanu_vt@yahoo.com
 

Abstract: Iuliu Vuia was born on 11 March 1865  in the village of Felnac, Timiş county. His parents were Eutimiu Vuia and Ecaterina. According to his maternal bloodline, he was a descent of the illustrious Banatian scholar, Constantin Diaconovici Loga. He attended primary classes in his village, then he continued his studies at the middle school in Timişoara and graduated from the Pedagogic School of Arad in 1881. Between 1882 and 1883 he worked as a substitute teacher in Timişoara and, in his free time, as the secretary in the  chancery of the erudite archpriest Meleţiu Drăghici. Iuliu Vuia was married twice. First to Elisabeta Oniţă, whom he met while teaching at the Confessional School of Remetea, between 1883-1884. Secondly, to Eugenia Pop, when he was a teacher at Chesinţ,, between 1885-1886. In 1887 his son, Romulus Vuia, was born. Between 1886-1910 Iuliu Vuia was the head-master of the village school in Comloşu Mare. After the Great Union he worked as a teacher at the Pedagogic School of Caransebeş. Very ambitious he graduated the secondary school (non-compuslsory attendance) and after passing the baccalaureate exams he attended the university courses for teachers at University of Cluj.

After graduation he taught History and Geography at the Pedagogic School in Caransebeş. Iuliu Vuia was a prolific author of textbooks, History and Pedagogy books, studies and articles. An active participant at the preparatory actions for the Great Union, on 25 October 1918 he was elected a member of the National Romanian Council of Caransebeş. As a representative of the Reunion of the Banatian schoolmasters, he witnessed the great historic act on 1 December 1918. He was also elected in the Great National Council of Sibiu. El a fost ales, de asemenea, în Marele Sfat Naţional de la Sibiu.He died at Caransebeş in 1933. Selected works: Fragmente din istoricul pedagogicului confesional greco-ortodox român din Arad, Arad, 1887; Curs complet de istoria universală a pedagogiei, Caransebeş, 1892; Cartea de învăţătură pentru şcoalele de repetiţiune economice precum şi pentru alte institute, Caransebeş, 1894, 400 pages.; Şcolile româneşti bănăţene în sec. XVIII-lea, Orăştie, 1896; Districtus Valachorum. Cercurile româneşti bănăţene. Cele din Timiş reconstruite pentru prima oară, Timişoara, 1930, 49 pages.

Keywords: Banat, Middle Ages, districts romanian, historiography, Caransebeș, The School Teachers Association of the Banat, Great Union

 
În acest an sărbătorim un secol de la înfăptuirea înaltului ideal al poporului român – Marea Unire –, moment crucial în istoria noastră multimilenară ce a fost consfințit prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, ținută în sfânta zi de 1 Decembrie 1918, eveniment memorabil la care a participat și Iuliu Vuia, profesor, publicist, istoric, promotor cultural și om politic român bănăţean de marcă, precum și unul dintre cei care au contribuit substanțial la realizarea mărețului deziderat al neamului românesc – statul național unitar –, participând personal ca reprezentant al Reuniunii învăţătorilor din protopopiatul Timişoarei (dar fiind desemnat să conducă de fapt întreaga delegaţie a învăţătorilor din Banat) și la  grandiosul act istoric petrecut în străvechea cetate de scaun a primului unificator de neam și țară al românilor, „marele voievod și domn” Mihai Viteazul, cel căzut în nemurire și care astăzi strălucește ca „un meteor pe cerul poporului român”.
De ademenea, tot în cursul acestui an s-au împlinit și 85 de ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului dascăl și cercetător în ale istoriei care a fost Iuliu Vuia. Acesta s-a născut la 11 martie 1865, în satul Felnac, din judeţul Timiş, tată fiindu-i vrednicul învăţător Eutimiu Vuia, iar mamă, soţia acestuia, Ecaterina.
Iuliu Vuia descindea, pe linie paternă, dintr-un neam foarte numeros, ai cărui membri puteau fi întâlniţi în tot Banatul (cum ar fi „Vuianii” din Izvin sau „Vuionii” din Lipova, din rândul cărora provenea mama marelui om de ştiinţă român Traian Vuia) şi care, totodată, a dat societăţii oameni de seamă, mulţi dintre aceştia înscriindu-se în rândul reprezentanţilor de frunte ai culturii româneşti bănăţene.
De altfel, şi pe linie maternă, Iuliu Vuia avea o ascendenţă ilustră, căci tatăl mamei sale (deci bunicul său matern) a fost marele cărturar bănăţean Constantin Diaconovici Loga.
Născut şi crescut într-o familie de intelectuali, Iuliu Vuia s-a arătat, încă din copilărie, deosebit de interesat de învăţătură, dovedindu-se, ca elev, foarte inteligent şi sârguincios. După ce a urmat şcoala primară în localitatea natală (sub îndrumarea părintelui său, care funcţiona ca învăţător aici), el îşi va continua studiile la Şcoala medie din Timişoara.
Nevoit, însă, să renunţe a mai frecventa cursurile acesteia, Iuliu Vuia se va înscrie la Preparandia din Arad, pe care o va absolvi, în mod strălucit, în 1881. În anul următor, îşi va susţine examenul de capacitate, obţinând distincţia maximă, printre examinatorii săi numărându-se unii dintre cei mai învăţaţi dascăli ai vremii din Banat, cum ar fi Vincenţiu Babeş, Ion Rusu şi dr. Georgiu Popa. Între 1882-1883, Iuliu Vuia va preda, ca învăţător suplinitor, la o şcoală din Timişoara, în perioada respectivă el activând (în timpul său liber) şi ca secretar în cancelaria eruditului protopop Meletie Drăghici.
Tot acum, după orele de curs, va fi şi colaborator intern la ziarul „Luminătoriul”, editat de inimosul intelectual român Pavel Rotariu. Începând cu anul şcolar 1883-1884, Iuliu Vuia va funcţiona ca învăţător titular la Şcoala confesională românească din Remetea, unde o va cunoaşte pe Elisabeta Oniţă, cu care se va căsători. Această legătură matrimonială va dura, însă, doar un an, în urma ei nerezultând niciun copil. În anul şcolar 1884-1885, Iuliu Vuia a activat ca învăţător titular la Belinţ, iar în următorul (1885-1886), în aceeaşi calitate, la Şcoala confesională românească din comuna Chesinţ (localitate situată în apropierea Lipovei), unde se căsătoreşte cu Eugenia Pop, fiica preotului de aici, Graţian Pop.
Din acest mariaj se va naşte, la 28 ianuarie 1887, fiul său, Romulus Vuia, ce va deveni un mare specialist în etnografie, antropologie şi folcloristică. Din 1886 şi până în 1910, el va fi învăţător-director al şcolii din Comloşu Mare. Foarte activ, Iuliu Vuia, reuşeşte în numai doi ani să schimbe viaţa politico-culturală de aici, printre altele, el organizând numeroase serbări cultural-patriotice şi înfiinţând corul românesc din Comloşul Mare.
Dovedindu-se un adevărat deşteptător al conştiinţei naţionale a românilor bănăţeni, Iuliu Vuia, a fost catalogat de către autorităţile austro-ungare drept un „naţionalist exaltat” (fiind chiar mutat disciplinar timp de un an la Ciacova). S-a implicat în organizarea excursiei, din 1906, la Bucureşti, a românilor bănăţeni (acţiune făcută în scopul vizitării expoziţiei şi participării la manifestările culturale dedicate împlinirii a 40 de ani de domnie a lui Carol I).
A militat pentru întemeierea Institutului de Economii din Sânnicolaul Mare şi a iniţiat un curs supraprimar cu caracter agricol. Totodată, urmărind culturalizarea tuturor românilor din Comloşul Mare, a organizat în zilele de duminică, după liturghii, seri de conferinţe pe diverse teme şi serbări şcolare. De asemenea, Iuliu Vuia, este cel care a înfiinţat în această aşezare o secţie a Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) şi o bibliotecă. Susţinuta sa activitate de promovare a interesului naţional al românilor îi va atrage adversitatea autorităţilor austro-ungare (nemulţumite îndeosebi datorită opoziţiei acerbe pe care Iuliu Vuia o făcea aplicării discriminatoarei şi deznaţionalizatoarei legi a învăţământului nr. XXXVI/1907, cunoscută sub numele de „Legea lui Apponyi”, de la numele ministrului maghiar ce a iniţiat-o), care vor decide, în ianuarie 1910, să-l pensioneze, deşi nu împlinise nici măcar 45 de ani.
Acum se va stabili la Caransebeş, unde va continua să militeze pentru drepturile şi libertăţile românilor din Banat. În timpul Primului Război Mondial, Iuliu Vuia, a fost arestat şi încarcerat (mai întâi în temniţa de la Timişoara şi apoi în cea de la Seghedin), împrejurare în care a fost supus la o serie de umilinţe fizice şi psihice.
După Marea Unire, printre ai cărei artizani s-a numărat (Iuliu Vuia fiind unul dintre cei mai activi intelectuali bănăţeni în lupta pentru libertatea şi unitatea românilor aflaţi sub stăpânirea Austro-Ungariei), revine în învăţământ (în 1919) ca învăţător la Şcoala Normală din Caransebeş.
Foarte ambiţios, Iuliu Vuia va urma liceul la fără frecvenţă şi după ce îşi va lua diploma de bacalaureat se va înscrie, pe când era destul de înaintat în vârstă (54 de ani), la cursurile universitare pentru profesori, organizate de Universitatea din Cluj, obţinând la examene note foarte mari, iar capacitatea luând-o cu calificativul „foarte bine”. În consecinţă, va deveni profesor de istorie-geografie, fiind încadrat pe acest post ca titular la Şcoala Normală din Caransebeş, căreia îi va fi şi director până în 1930 (în această calitate va face demersuri la Ministerul Instrucţiunii Publice şi va obţine fonduri cu care va înălţa şcoala cu încă un etaj şi va deschide un internat).
Dascăl erudit, iscusit şi dăruit, priceput şi energic organizator şi conducător de şcoală românească, Iuliu Vuia a fost şi un harnic şi valoros autor de manuale şcolare, cărţi de istorie şi pedagogie, opera sa însumând nu mai puţin de 24 de lucrări tipărite în volum.
La acestea se adaugă un număr impresionant de studii şi articole ce i-au apărut în majoritatea publicaţiilor din Banat şi Transilvania, existente în vremea sa (a colaborat în permanenţă îndeosebi la „Luminătoriul”, „Dreptatea” şi „Tribuna”).
Fire deosebit de întreprinzătoare, Iuliu Vuia i-a organizat pe învăţătorii români bănăţeni din protopopiatul Timişoarei într-o Reuniune a învăţătorilor, contribuind, astfel, la modernizarea şi eficientizarea procesului instructiv-educativ în şcolile româneşti din Banat, dar şi la consolidarea conştiinţei şi identităţii naţionale a românilor de aici (el va fi ales prim secretar al Asociaţiei Învăţătorilor din Banat şi apoi preşedinte al acesteia, funcţie pe care o va deţine vreme de 30 de ani).
Mare patriot, Iuliu Vuia a luat parte activ la acţiunile premergătoare înfăptuirii Marii Uniri, el fiind ales, printre altele, la 25 octombrie 1918, ca membru în Consiliul Naţional Român din Caransebeş. În calitate de delegat al acestuia, Vuia a participat, în zilele următoare, la organizarea consiliilor naţionale locale din satele bănăţene şi la alegerile de delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia. Iuliu Vuia va lua parte şi el, în calitate de reprezentant al Reuniunii învăţătorilor din protopopiatul Timişoarei (fiind desemnat să conducă întreaga delegaţie a învăţătorilor din Banat), la măreţul act istoric de la 1 decembrie 1918, în urma căruia ţinutul său natal, Banatul, dimpreună cu Transilvania, Crişana, Sătmarul şi Maramureşul s-au unit cu Regatul României, desăvârşindu-se, astfel, statul naţional unitar român.
El a fost ales, de asemenea, în Marele Sfat Naţional de la Sibiu. Iuliu Vuia a organizat şi condus Congresul învăţătorilor din Banat şi Transilvania, ce a avut loc, în 24 februarie 1919, la Sibiu; a fost ales preşedinte al Casinei române şi al Casei Naţionale din Caransebeş; a înfiinţat Ateneul popular de aici şi a fost ales preşedinte al Asociaţiei profesorilor secundari – secţia Caransebeş; a fost deputat în Parlamentul României pentru Cercul electoral Bocşa şi a iniţiat o mare colectă pentru realizarea, la Alba Iulia, a monumentelor închinate lui Horea, Cloşca şi Crişan, dar şi pentru construirea în Bucureşti a unui cămin pentru studenţii bănăţeni.
În semn de recunoştinţă pentru neobosita activitate pe care a depus-o în slujba neamului şi a ţării sale, Iuliu Vuia a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de ofiţer, cu „Răsplata muncii”, clasa I şi cu Ordinul „Ferdinand I”.
Iuliu Vuia s-a pensionat la 24 iulie 1930 și s-a stins din viaţă peste doar câţiva ani, în 1933, la Caransebeş. A fost înmormântat aici, alături de bunicul său matern, Constantin Diaconovici Loga.
Opera (selectiv): Fragmente din istoricul pedagogicului confesional greco-ortodox român din Arad, Arad, 1887;  Curs complet de istoria universală a pedagogiei, Caransebeş, 1892;  Cartea de învăţătură pentru şcoalele de repetiţiune economice precum şi pentru alte institute, Caransebeş, 1894, 400 p.; Şcoalele româneşti bănăţene în secolul al  XVIII-lea, Orăştie, 1896; Să avem conştiinţa demnităţii noastre, Orăştie, 1897; Organizarea noastră economică, Orăştie, 1912; Carte de cetire (pentru clasa a II-a), Orăştie, 1912; Curs practic de limba română (pentru clasele III-VI), Arad, 1913; Contribuţii la istoria şcoalelor bănăţene, Arad, 1923; Districtus Valachorum. Cercurile româneşti bănăţene, în „Analele Banatului”, II, nr. 2-3, Timişoara, 1929; Districtus Valachorum. Cercurile româneşti bănăţene. Cele din Timiş reconstruite pentru prima oară, Editura „Analele Banatului”, Tipografia „Union”, Timişoara, 1930. Referinţe: Necrolog, în „Foaia diecezană”, nr. 24, Caransebeş, 1933, p. 4-5; Ludovic Ciobanu, Iuliu Vuia, pedagog şi luptător naţional, Timişoara, 1934; I. D. Suciu, Literatura bănăţeană de la început până la Unire. 1582-1918, Timişoara, 1940, p. 265-267; D. Onciulescu, Date şi momente inedite din viaţa şi activitatea lui Iuliu Vuia, în „Buletinul informativ”, nr. 7-8, Timişoara, 1972; Idem, Iuliu Vuia – un distins cărturar bănăţean, Muzeul Şcolii bănăţene, Timişoara, 1984; I. Munteanu, V. M. Zaberca, M. Sârbu, Banatul şi Marea Unire din 1918, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1992; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităţilor timişene, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1996, p. 312; Ioan Olărescu, Iuliu Vuia (1865-1933), în lucrarea Comloşu Mare şi Lunga. Repere istorice. Oameni care au fost, Editura Eurostampa, Timişoara, 2001, p. 78-81; Tiberiu Ciobanu, Personalităţi bănăţene participante la înfăptuirea Marii Uniri – Iuliu Vuia, în „Praeuniversitaria”, anul V, nr. 5 (18), Timişoara, decembrie, 2009, p. 8; Idem, Iuliu Vuia, în Istoriografia românească din perioada 1918-1948 referitoare la Evul mediu bănăţean, Editura Eurostampa, Timişoara, 2009, p. 23-49, 281-286; Idem, Iuliu Vuia, în Cărturari români cu preocupări referitoare la istoria medievală a Banatului. Cuprinderi biobibliografice, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010, p. 74-81, 167-168; Idem, Iuliu Vuia, în Istoriografia românească din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea referitoare la Banatul medieval, vol. I-II, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010, p. 255-274 (în vol. I) şi p. 235-239 (în vol. II).

 

Cărți/Books

carte

Recomandă Morisena

Share

Copertele I

Vizite din 2 martie 2020