Ultimul număr apărut

Morisena este indexată în:

http://www.sindexs.org/JournalList.aspx

Directory of Research Journals Indexing

Eurasian Scientific Journal Index

 

Morisena este înscrisă în:

Fluxuri Distribuţie

Participarea românilor din comitatul Timiș la alegerile parlamentare din anul 1881

Versiune tiparSend by email
Autor: 
Dr. Florin Zamfir
E-mail: 
florin662000@yahoo.com
Keywords: 
morisena,revista,cenad,banat,istorie,history,arhiva,archive
Romanian National Party, national candidates, parliamentary elections, Sibiu Conference programme
 
Abstract: In 1881, the Romanians in the Timiș “comitat” participated in the parliamentary elections of Hungary on behalf of the Romanian National Party, having national candidates. During the elections, the teachers and the priests of the villages in Timiș, leaders of the Romanian communities of voters, stood out as supporters of these candidates and the programme adopted in Sibiu. The obstructive actions of the Hungarian government circles and the lack of political experience led to the failure of the Romanians’ national candidates. The only winning Romanian candidate was General Traian Doda from the “Caraș” comitat.
Constituirea Partidului Naţional Român a avut un puternic ecou în rândurile românilor din Banat, manifestându-se adeziunea la programul adoptat. În urma unor lungi dezbateri, Conferinţa naţională de la Sibiu a aprobat tactica pasivistă faţă de alegerile dietale (parlamentare) pentru românii din Transilvania, iar pentru alegătorii români din Banat s-a acceptat oportunitatea participării la alegerile pentru Parlamentul de la Budapesta. În cursul lunii iunie 1881, au fost reorganizate cluburile naţionale din cercurile electorale timişene: Rittberg (Tormac), Timişoara, Becicherecul Mic etc.[1]
La 8 mai 1881, a avut loc şedinţa Comitetului Central Electoral al comitatului Timiş. S-a stabilit ca dată a alegerilor în acest comitat ziua de 27 iunie. În Timiş, un comitat cu majoritate românească, în cercuri aproape 100 % româneşti, nu a fost ales nici măcar un etnic român ca preşedinte, vicepreşedinte sau notar al comisiilor electorale[2].
Stabilirea candidaţilor naţionali a prilejuit mo-mente de solidaritate românească şi de adeziune la programul P.N.R. În jur de 50 de alegători români din cercul Becicherecul Mic s-au prezentat la avocatul Pavel Rotariu din Timişoara, oferindu-i candidatura. Cu această ocazie, preotul Mercea, din Parţa, a rostit o cuvântare acomodată evenimentului, susţinând că alegătorii români sunt decişi a se înrola ferm sub drapelul Conferinţei de la Sibiu, aderând la programul acesteia[3].
Mai mulţi alegători din cercul electoral Rittberg (Tormac), constituindu-se într-un comitet ţinut în Şoşdea, au proclamat drept candidat dietal pe acelaşi Pavel Rotariu[4]. Sufletul acestei iniţiative de candidatură, au fost preoţii I. Popovici, V. Prohab şi învăţătorul Ioan Albu din Şoşdea[5]. În cercul electoral Biserica Albă, sârbii şi românii au stabilit candidatura lui Vincenţiu Babeş[6].
Alegerile parlamentare din 1881 au fost însoţite de abuzuri fără precedent ale autorităţilor. Sub pretextul că se produce „o mişcare în popor”, ministrul maghiar de interne a cerut administraţiei din Timişoara să restabilească ordinea şi să împiedice orice manifestare ostilă politicii guvernamentale. Au fost arestaţi o serie de conducători ai organizaţiilor naţionale locale; se declanşează o campanie de mari presiuni asupra alegătorilor români, pentru a nu sprijini candidaţi naţionali; se recurge la falsificarea listelor electorale în sensul împiedicării înscrierii alegătorilor români; unii fruntaşi români sunt obiectul unei ofensive puternice, morale şi materiale, din partea autorităţilor pentru a nu accepta candidatura cu program naţional. Din aceleaşi motive nu s-a reuşit informarea la timp a alegătorilor români despre hotărârea Conferinţei naţionale de participare a bănăţenilor la viaţa parlamentară[7].
Desfăşurarea alegerilor i-a remarcat pe învăţătorii satelor timişene, alături de preoţi, în fruntea comunităţilor româneşti de alegători, ca susţinători ai candidaţilor naţionali şi ai programului adoptat la Sibiu. Nu au lipsit nici acţiunile contrare cauzei naţionale, dar acestea au fost excepţiile care nu au făcut decât să întărească impresia de solidaritate românească, manifestată cu prilejul alegerilor dietale din 1881.
În cercul electoral Rittberg (Tormac), candi-datura lui Pavel Rotariu fiind depusă mai târziu, la 21 iunie, nu se putea conta pe un rezultat mai mare decât inaugurarea principiului şi acţiunii politice, pe baza programului Conferinţei de la Sibiu. Autorităţile locale au apelat la abuzuri, presiuni şi corupţie, pentru a-şi asigura victoria candidatului guvernamental. De exemplu, poşta din Buziaş nu a expediat epistolele candidaţilor naţionali nici după trei zile de la sosire, deşi acestea au fost puse recomandate şi „per express”, neputându-se astfel comunica în timp util cu alegătorii. În pofida acestei situaţii, învăţătorul G. Magheţiu şi ambii preoţi din Sacoşul Unguresc au făcut tot ce este posibil, aducând 22 de alegători (din 123) care au votat cu toţii pentru programul naţional. Supus presiunilor din partea unor funcţionari din Buziaş, preotul Georgiu Popovici din Silaş a trecut în partida guvernamentală, dar ţăranii plugari, sosiţi împreună cu el la locul alegerii, au rămas credincioşi, votând cu partidul naţional. Alegătorii din Şoşdea, avându-i în frunte pe preoţii I. Popovici, V. Prohab şi pe învăţătorul Ioan Albu, au votat candidatul naţional. Pavel Rotariu a avut în acest cerc electoral şi susţinători care nu erau de etnie română, între ei numărându-se Adolf Abeles, mare proprietar în Makó şi arendator în Şoşdea. Acesta a fost chiar victima unui incident, legat de susţinerea candidatului român, pe care l-a întâmpinat cu semnul electoral, o pană roşie cu inscripţia: „Solidaritate poporală cu Pavel Rotariu”. După ce arendatorul din Şoşdea a înmânat şi altei persoane, aderentă a partidului naţional, acelaşi semn electoral, pretorul cercual, Iosif Hollosy, l-a declarat agitator şi a dispus să fie arestat. El a fost eliberat numai după ce Pavel Rotariu a expediat o depeşă la prim-ministrul Kalman Tisza, în care a prezentat ilegalitatea comisă de solgabirău (pretor cercual).
În arsenalul de intimidare şi obstrucţionare a candidatului român şi a alegătorilor săi, s-au aflat şi alte variate metode. Într-o discuţie particulară, un parlamentar originar din Timişoara a încercat să-l convingă pe Rotariu să renunţe la candidatură, dar oferta a fost respinsă de avocatul român. Făcând presiuni asupra alegătorilor români cu ajutorul pandurilor (jandarmilor), pretorul a încercat să-i convingă să voteze cu Varghici, candidatul guvernamental. Ascultând îndemnurile în-văţătorilor şi ale preoţilor, alegătorii români i-au dat pretorului tocmai răspunsul la care acesta nu se aştepta: „Să trăiască Rotariu!”. Agenţii guvernamentali au apelat şi la coruperea materială a alegătorilor, împărţind pâine şi băutură pe stradă.
Pavel Rotariu nu a recurs la aceste mijloace, fiind încrezător în justeţea cauzei pe care o reprezenta. Învăţătorul Ioan Beca din Sculea şi preotul Perian, din aceeaşi localitate, au sprijinit neobosit candidatul naţional de dragul aceleiaşi cauze, pentru că în persoană nu-l cunoşteau[8].
Alegerile din Becicherecul Mic au decurs în aceeaşi notă, reprezentanţii partidului liberal de la putere făcând din problema politică una religioasă şi națională. Ei au scris alegătorilor germani să se ferească de naţionaliştii români, pentru că sunt periculoşi şi distrug buna înţelegere în popor. Un slovac maghiarizat, işpan dominial din Şag, încerca să le creeze alegătorilor germani o atitudine antiromânească susţinând: „România a ajuns a fi regat, iar românii de aici nu voiesc alta, decât a se însoţi cu ei şi a scoate poporul nemţesc din această ţară, a ne lua cu sila averile şi pământurile noastre”[9].
Pretorul străbătea satele româneşti, făcându-le promisiuni învăţătorilor şi preoţilor români pentru a vota candidatul guvernamental. În comunele: Sânmihaiul German, Săcălaz, Ghiroda, Giroc, unde populaţia germană era decisă să voteze candidatul român, notarii au schimbat peste noapte listele cu votanţi, eliminând pe cei îndreptăţiţi şi introducând drept alegători indivizi din proletariatul comunelor, care, în schimbul unor sume infime de bani, au votat la comandă. Alegătorii din Becicherecul Mic: germani, sârbi, români, au fost excluşi formal de la votare, pentru că nu voiseră să se înduplece a vota candidatul guvernamental. În Săcălaz au votat 140 de persoane, dintre care numai 20 aveau drept de vot. La fel s-a procedat în comunele: Ghiroda, Giroc, Chişoda, Bucovăţ, unde unii alegători au fost substituiţi prin alţii, care nu aveau drept de vot şi nici numele pe listă. În localitatea Parţa, s-a ajuns la situaţia de a vota cu Ormos, candidatul guvernamental, oameni care erau decedaţi în momentul alegerilor. Existau informaţii potrivit cărora comisia electorală avea ordin să nu anunţe rezultatul, dacă majoritatea voturilor ar fi întrunit-o candidatul naţional.
Lăudabilă a fost şi de data aceasta susţinerea de care s-a bucurat candidatul naţional, Pavel Rotariu, în rândul intelectualităţii săteşti, remarcându-se în acest sens preoţii G. Bugariu şi Baltă din Beregsău, A. Mercea din Parţa, precum şi învăţătorii: Emeric Andreescu din Beregsău, Ioachim Boncea din Ghiroda, Bosoioc Miu din Giroc[10].
În cercul electoral Cocota (Orţişoara), n-a mai existat aceeaşi solidaritate naţională, aici candidatul guvernamental Bela Kralitz, neavând niciun oponent. Învăţătorii şi preoţii români nu au fost decişi în a propune un contracandidat cu program naţional, iar comunităţile săteşti, nefiind impulsionate de liderii lor spirituali, nu au acţionat din proprie iniţiativă. Mai mult chiar, la conferinţa guvernamentalilor care a stabilit candidatura lui Kralitz au participat şi trei preoţi români: Petrescu şi Chiriţă din Remetea şi Lucuţia din Cerneteaz[11].
Falsificarea urnelor, intimidările, ameninţările etc. au dus la eşecul candidaţilor naţionali din comitatul Timiş. În unele cercuri electorale, cum a fost Biserica Albă, din cauza ilegalităţilor comise şi terorizării alegătorilor români, comitetele naţionale locale au decis neparticiparea la alegeri. Singurul candidat român victorios în scrutinul electoral a fost în părţile Caraşului, generalul Traian Doda, care a obţinut 2.014 voturi, faţă de doar 679 ale contracandidatului său[12].
Pe temelia sprijinului dat de forţele sociale româneşti programului şi tacticii P.N.R., mişcarea naţională continuă să se dezvolte în anii următori, aflându-se în aceeaşi neîncetată confruntare cu acţiunile obstrucționiste ale cercurilor guvernamentale maghiare.
 

[1]  F. Zamfir, Școala și societatea românească din comitatul Timiș, între anii 1867-1900, Timișoara, Ed. Marineasa, 2009, p. 478;  I. Munteanu, Mișcarea națională din Banat, 1881-1918, Timișoara, Ed. Antib, 1994, p. 100-101.
 
[2]  Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 43, din 30 mai/11 iunie, p. 3.
 
[3]  Idem, nr. 46, din 10/22 iunie, p. 3.
 
[4]  Ibidem.
 
[5]  Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 49, din 20 iunie/2 iulie, p. 3-4.
 
[6]  Idem, nr. 47, din 13/25 iunie 1881, p. 3.
 
[7]  F. Zamfir, op. cit., p. 479; I. Munteanu, op. cit., p. 102.
 
[8]  Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 49, din 20 iunie/2 iulie, p. 3-4.
 
[9]  Idem, nr. 51, din 27 iunie/9 iulie, p. 3.
 
[10] Ibidem.
 
[11] Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 49, din 20 iunie/2 iulie, p. 4.
 
[12] Idem, nr. 48, din 17/29 iunie, p. 4; I. Munteanu, op. cit., p. 104.
 

 

Cărți/Books

carte

Recomandă Morisena

Share

Copertele I

Vizite din 2 martie 2020