Ultimul număr apărut

Morisena nr. 1 (21)/2021

Morisena este indexată în:

http://www.sindexs.org/JournalList.aspx

Directory of Research Journals Indexing

Eurasian Scientific Journal Index

 

Morisena este înscrisă în:

Fluxuri Distribuţie

Scurt istoric al comunei Beba Veche

Versiune tiparSend by email
Autor: 
Dr. Ioan HAȚEGAN
E-mail: 
ioanhategan@gmail.com
 
Abstract: The present paper entitled Short history of Beba Veche, tells the history of this village from the beginning until the 20th century. It is one of the oldest settlements in Banat and its origins date back to the 6th century B.C. When the Hungarians came, they named the place Óbéba which means Old Beba (Beba Veche). In 1330 the village is destroyed by the Ottomans and in 1385 the uninhabited territory belongs to the Telegdy family. By 1779 here are brought approximately 300 Swabian colonisers families, but at the same time here come also Romanians and Hungarians. In 1924 Beba Veche officially becomes part of Romania, and shorty after here was built the Triplex Confinium monument, exactly where the three frontiers intersect. Today the commune of Beba Veche is composed of three villages: Beba Veche, Cherestur and Pordeanu.

Key words: Beba Veche, Cherestur, Pordeanu, Banat, colonists

Situată la graniţa cu Ungaria şi Serbia, localitatea este traversată de meridianul 20°15′44″ longitudine E în punctul cel mai vestic din România, unde se întâlnesc graniţele celor trei ţări.
Localitatea, după cum îi spune şi numele, este una din cele mai vechi aşezări de pe tot cuprinsul Banatului. Descoperirile arheologice l-au făcut în trecut pe istoricul maghiar Milleker să tragă concluzia că ea datează din epoca de piatră. Judecând după tumuli descoperiţi pe teritoriul localităţii, se poate spune că datează cel puţin de pe vremea agatârşilor (sec. VI î.Hr). La venirea maghiarilor, ei i-au dat numele Óbéba, adică Beba Veche, tocmai pentru că avea o vechime foarte mare.
Prima atestare documentară datează din 1247, în timpul domniei regelui Bela IV, într-o cronică în care apare cu numele O Beba. La sfârşitul secolului XIII satul s-a depopulat ca urmare a pustiilor săvârşite de un trib numit „Kuni”. Kondam şi Juhpogo au încercat sa repopuleze satul, dar fără succes.
În 14 martie 1315, regele Carol Robert de Anjou porunceşte să fie repuşi în drepturi urmaşii celor care au fost alungaţi din vatra satului, iar în 1321 îi scuteşte de dări pe iobagii care s-au aşezat aici.
La 1330 este distrusă de turci, după care urmează o perioadă în care nu se mai cunosc date despre locuitorii din Beba.
În 1385 teritoriul nelocuit al Bebăi aparţinea familiei Telegdy.
În secolul XVI aici existau 15 case, din care 5 erau maghiare.
După pacea de la Passarowitz şi instaurarea stăpâ-nirii austriece în Banat, se pare că Beba Veche nu mai era locuită, pentru că pe harta lui Mercy din 1723-1725, Beba nu mai apare menţionată. La scurt timp după aceasta a început să fie repopulată cu români ortodocşi de peste Mureş, fugiţi din calea iobăgiei maghiare.
În prima jumătate a secolului XVIII, ad-ministraţia habsburgică construieşte la Beba Veche două poduri de piatră. Ele au arhitectura tipică a podurilor medievale şi cel mai probabil au fost construite de meşteri pietrari italieni.
Pe harta oficioasă a Banatului Timişan din 1761 apare cu descrierea „altglaubig und wallachisch Ort”. Localitatea este însă reedificată începând cu anul 1760, în timpul celei de-a doua perioade de colonizare a Banatului, cunoscută sub numele de „colonizarea tereziană”, după numele împărătesei Maria Tereza. Până în 1779 sosesc la Beba circa 300 de familii de şvabi, ca urmare a programului de colonizare, dar concomitent se aşează aici atât români, cât şi maghiari.
După moartea împărătesei Maria Tereza, la 29 noiembrie 1780, s-au vândut mai multe domenii ale statului, printre care, în 1782, şi Beba, cumpărată de Batthyány Ignác, care devenise episcop al Ardealului în 1780. Moşia lui de la Beba includea și Majdan și Banatsko Aranđelovo (Oroszlámos) – azi dincolo de frontieră, Valcani, Cherestur şi Cociorhat. Episcopul a locuit destul de mult la Beba şi a înfiinţat aici parohia romano-catolică. Tot el a adus colonişti maghiari, români și germani.
În 1838, în partea dinspre Valcani au fost aşezaţi colonişti germani, formându-se sătuleţul Batthyánhaza, nume dat în cinstea contelui-episcop. Cu timpul, satul s-a contopit cu Beba Veche. A urmat apoi parcelarea domeniilor din 1840 şi întemeierea satului vecin Kübekháza. După instaurarea dualismului austro-ungar în 1867, administraţia comunei a fost asigurata de către aserviţi ai Curţii.
Spre sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, mulţi locuitori au emigrat în America, iar o parte din ei s-au întors cu capitaluri importante, ajutând la dezvoltarea economică.
În urma unirii Banatului cu România, zona a fost disputată de cele trei ţări şi pentru o vreme statul graniţei a fost neclar. La 24 noiembrie 1923, România şi Regatul Sârb au încheiat la Belgrad un protocol pentru un schimb teritorial. România se angaja să cedeze comunele Pardany, Modoş, Surgan, Crivobara şi Nagy Gaj, în timp ce Regatul Serbiei ceda României Beba Veche, Pusta-Kerestur, Ciorda, Iam-ul şi oraşul Jimbolia. Astfel, Beba Veche s-a aflat sub administraţie sârbească din 25 martie 1921 şi până în 10 aprilie 1924, dată la care Beba Veche a intrat oficial în componenţa statului român.
Puţin timp după aceea a fost construit monumentul numit „Triplex Confinium” exact pe locul unde se întâlnesc graniţele României, Serbiei şi Ungariei.
Zona Beba Veche în harta iozefină, 1769-1772
Zona Beba Veche în harta iozefină, 1769-1772
Cherestur
Este un sat foarte vechi, menţionat pentru prima dată în 1274, ca parte a comitatului Cenad. În Evul Mediu se numea Nemes Kerestur şi aici au avut reşedinţa mai mulţi nobili maghiari, care au fost proprietari ai Cheresturului, dar care mai târziu s-au răspândit prin Ardeal. Printre ei au fost şi Kereszturi Fabian sau Kereszturi Egyed, care purtau numele aşezării.
În 1783, episcopul Batthyány a colonizat aici maghiari, localitatea fiind practic reîntemeiată sub numele Puszta Kerestur. După Primul Război Mondial şi mai apoi după unirea Banatului cu România, Cheresturul, împreună cu Beba Veche, ajunge în zona controlată de Serbia, dar mai târziu, la 1924, trece la România după un schimb amical cu țara vecină.
„Podul Răbii” sau „Podul grâului”  de la Beba Veche, renovat. Sursa foto: Panoramio
„Podul Răbii” sau „Podul grâului” 
de la Beba Veche, renovat. Sursa foto: Panoramio
Pordeanu
Este un sat foarte vechi, menţionat pentru prima dată în 1244 ca mănăstire (Pordanmunstra). Derivate ale numelui Pradan se regăsesc în documente medievale din toată perioada secolelor XVI-XVII. După cucerirea austriacă a Banatului, pe harta oficială a contelui Mercy, este numit oficial Burgan, iar la 1769-’72 apare deja cu numele Gr[oss]: Porgan, Kl[ein]: Porgan și Porgan Predium.
În secolul al XVIII-lea, Pordeanu este reîntemeiat prin colonizarea cu maghiari. Aceştia vor deţine majoritatea absolută. Pe la 1900 Pordeanu avea deja peste 1.000 de locuitori, majoritatea maghiari, printre care şi câţiva români şi germani, iar după unirea Banatului cu România, o parte din maghiari rămân în Ungaria. În perioada interbelică a fost comună de sine stătătoare, cu primărie proprie, dar apoi, datorită amplasării defavorabile cauzate de trasarea graniţei, a început să decadă rapid.

 

Cărți/Books

carte

Recomandă Morisena

Share

Copertele I

Vizite din 2 martie 2020