Ultimul număr apărut

Morisena este indexată în:

http://www.sindexs.org/JournalList.aspx

Directory of Research Journals Indexing

Eurasian Scientific Journal Index

 

Morisena este înscrisă în:

Fluxuri Distribuţie

Variașul în cărți poștale ilustrate. Istoricul cartofiliei locale (sfârșitul sec. al XIX-lea – anul 1919)

Versiune tiparSend by email
Autor: 
Istoric Zoran MARKOV
E-mail: 
markovzoran@yahoo.com
 
Abstract: Illustrated postcards play a very important documentary role in the study of rural topography at the beginning of the 20th century. They are indispensable for researching the evolution of the local architecture during the whole century [1]. At the end of the 19th century and the beginning of the 20th century, fine-art photography was little known in the rural area of Banat. The topographic photographs taken in those years are relatively rare and only a small number of them have survived until today. Illustrated postcards were printed in large numbers and the collectors loved them. Over time, they became the most important testimonies of rural Banat in general and Variaș in particular.

Keywords: Variaș, postcard, illustration, fine-art photography, rural area, Banat
 
Cărțile poștale ilustrate dețin un rol documentar foarte important în ceea ce privește cunoașterea topografiei rurale de la începutul sec. XX, fiind practic indispensabile procesului de studiere a evoluției arhitecturii locale de pe tot cuprinsul secolului respectiv[1]. În condițiile în care la cumpăna sec. XIX-XX arta fotografică a cunoscut o pătrundere destul de timidă în mediul rural bănățean, fotografiile topografice din anii respectivi fiind relativ rare și puțin păstrate până în zilele noastre, cărțile poștale ilustrate, datorită tirajelor foarte mari și pretării spre colecționare, au devenit în timp cele mai importante mărturii imagistice ale spațiului rural bănățean în general, dar și a Variașului în particular.
În ceea ce privește istoria cărților poștale, pe plan mondial primele cartoane dreptunghiulare utilizate pentru comunicarea la distanță sub forma corespondenței deschise, adică fără plic, au apărut la 1 octombrie 1869 în Austro-Ungaria, purtând inscripția în limba germană „CORRESPONDENZ-KARTE”. O lună mai târziu a apărut și a doua variantă, având textul inscripției în limba maghiară „LEVELEZÉSI LAP”. Semnificativ mai ieftină decât scrisoarea în plic, cartea poștală simplă avea pe avers marca poștală fixă, tipărită, de 2 creițari și un spațiu prevăzut pentru adresa destinatarului. Reversul era simplu, fiind rezervat redactării corespondenței[2]. Important de menționat faptul că respectivele cărți poștale erau emise de un singur emitent, adică statul, care avea monopolul absolut în această privință, situația fiind similară cu emiterea de monede, bancnote, decorații sau timbre. Aceste cărți poștale simple, de dimensiuni ceva mai reduse decât ilustratele, au intrat în circulație și în Banat încă din momentul inventării lor, teritoriul bănățean fiind parte a Monarhiei Dunărene în clipa respectivă[3].
În cursul cercetării noastre a fost identificată o astfel de carte poștală simplă expediată din Variaș în anul 1874, deci la doar câțiva ani după introducerea lor în circulație. Cuprinsă în cadrul unei licitații internaționale de specialitate, în Ungaria, în cursul anului 2014[4], cartea poștală amintită păstrează pe avers în colțul din dreapta sus ștampila de expediere aplicată de oficiul poștal din Variaș, fiindu-i adresată timișoreanului Josef Pausenberger[5].
   Referitor la apariția primelor cărți poștale ilustrate sau a vederilor, sursele documentare sunt destul de confuze în ceea ce privește prima ilustrată emisă pe plan mondial. Există mai multe propuneri în acest sens, printre acestea amintim: în cursul războiului franco-prusac din anul 1870, la Viena în anul 1871, la Paris cu ocazia Expoziției Universale din anul 1889 etc[6]. Trecând la spațiul Ungariei, în conformitate cu cele enunțate de bibliotecarul și colecționarul timișorean Thomas Remus Mochnács, prima carte poștală ilustrată a fost emisă la Timișoara cu ocazia Expoziției Industriale și Agricole din anul 1891, reprezentând astfel una dintre numeroasele premiere ale orașul de pe Bega în domeniul inovării[7]. Cronologic vorbind, Timișoara a precedat orașul Fiume – 1892, Sibiul – 1893 și evident Budapesta – 1896 în privința emiterii primei ilustrate din Ungaria[8], cartea poștală timișoreană fiind și cu trei ani mai timpurie decât prima ilustrată românească, din Vechiul Regat, emisă la București în anul 1894[9].
Cărțile poștale ilustrate, spre deosebire de cele simple, erau rezultatul inițiativei private a diverselor firme, edituri, tipografii, librării, asociații ș.a., statul intervenind doar în impunerea normelor de editare și tipărire a acestora[10]. Nefiind un monopol al statului, emiterea de ilustrate s-a realizat într-un număr și variante foarte mari, acest aspect făcând aproape imposibilă o catalogare a lor. În aceste condiții este foarte greu de alcătuit un clasament al vechimii ilustratelor, cataloage atotcuprinzătoare în domeniul respectiv nefiind editate până în clipa de față. Chiar și numai pentru o singură localitate, în cazul ilustratelor topografice, șansele de reușită sunt relativ mici, mai ales dacă se încearcă o catalogare și a subvariantelor derivate din retipăriri de clișee în tiraje succesive, de multe ori cu mici variațiuni ale textului, cromaticii sau a hârtiei. Având în vedere că doar o parte dintre vederi au înscris pe revers anul de emitere, datarea acestora se realizează de cele mai multe ori pe baza ștampilelor de expediere și primire aplicate de oficiile poștale[11]. Primele vederi aveau pe avers ilustrația propriu-zisă, textele tipărite și un spațiu liber destinat corespondenței, în timp ce reversul era în întregime rezervat adresei destinatarului. O altă deosebire față de cartea poștală simplă se referă și la timbrul poștal, care în acest caz nu mai era tipărit direct pe avers ci se achiziționa separat, fiind lipit în colțul din dreapta sus al reversului. Și la capitolul dimensiuni cărțile poștale ilustrate se deosebeau de cele simple, fiind ceva mai mari, având de regulă 140 x 90 mm[12]. În anul 1906 aceste norme de editare a ilustratelor au cunoscut unele schimbări, în sensul în care imaginea a acoperit întregul avers, iar reversul a fost împărțit în două sectoare, unul destinat corespondenței, celălalt fiind rezervat adresei destinatarului[13]. Schimbările introduse în anul 1906 și valabile până în zilele noastre ajută la datarea ilustratelor vechi, care nu prezintă nici un alt element edificator în privința vechimii. Reproduse prin lito-, tipo- și mai rar fotografiere, în rândul primelor vederi predominau cele cu tematică topografică, ilustrând clădiri, monumente, străzi, imagini panoramice, peisaje etc[14]. În ceea ce privește coloristica ilustratelor, acestea se prezentau în varianta monocromă (alb-negru, pe albastru, verde sau maroniu) și colorizată[15]. Realizate în tiraje foarte mari, de ordinul miilor și chiar zecilor de mii, ilustratele au devenit un mijloc rapid de comunicare la nivel local, național și internațional[16]. Dacă în primii ani de la apariția vederilor au predominat cele reproduse prin tehnica tipografiei, în zorii celui de-al Doilea Război Mondial procedeul fotografierii a devenit dominant[17].
Revenind la subiectul central al studiului de față, respectiv cărțile poștale ilustrate reprezentând Variașul în intervalul de timp de la sfârșitul sec. al XIX-lea și până în anul 1919, încă de la bun început trebuie precizat că localitatea Variaș se numără printre cele mai importante așezări rurale timișene în ceea ce privește emiterea și circulația vederilor, mărturie fiind cele 14 tipuri diferite de ilustrate topografice identificate până în clipa de față, la care se adaugă și variantele aferente. Din cauza numeroaselor tipuri de ilustrate apărute în primele două decenii ale sec. XX, articolul de față se axează pe prezentarea vederilor de Variaș din perioada austro-ungară, de la sfârșitul sec. al XIX-lea și până în anul 1919 când a avut loc instaurarea administrației românești în Banat, urmând ca ilustratele din perioada interbelică și din anii regimului comunist să fie incluse în cadrul unui studiu viitor.
Numărul relativ mare de tipuri de ilustrate reprezentând Variașul în primele două decenii ale sec. XX poate fi explicat prin importanta implicare a comunității etnice germane în editarea și comercializarea vederilor, din rândurile șvabilor vărieșeni distingându-se cel puțin doi editori de ilustrate – comercianții Franz Julius Elsner[18] și Johann Gillich[19]. Există o probabilitate foarte mare ca centrul vecin de la Periam, renumit prin bogata activitate fotografică și tipografică din anii respectivi[20], să fi influențat decisiv și demersul editorial din Variaș, mai ales dacă luăm în considerare faptul că cea mai mare parte a comunității germane locale își trage originile din așezarea vecină[21]. Un factor important care a favorizat din plin editarea și comercializarea pe scară largă a vederilor cu tematică locală este puterea de cumpărare a locuitorilor Variașului în perioada respectivă, prosperitatea economică și bunăstarea contribuind decisiv la dezvoltarea noului și rapidului mijloc de comunicare la distanță.
Trebuie ținut cont de faptul că ilustratele au fost încă de la bun început rodul inițiativei private, în consecință numărul tipurilor editate, judecând la modul pur teoretic, ar putea fi net superior celor 14 tipuri identificate până în clipa de față. Dacă luăm în considerare că practic orice clișeu fotografic putea fi inserat pe tipizatele poștale standard, respectiv pe hârtia fotografică cu însemnele ilustratelor, conștientizăm că numărul tipurilor și variantelor realizate în decursul anilor era cu siguranță mult mai mare decât fondul cartofilic cunoscut.
În ceea ce privește tematica prezentă la ilustratele de Variaș din perioada sfârșitului de sec. XIX și până în anul 1919, vorbim exclusiv despre vederi topografice, în rândul cărora predomină edificii și imagini panoramice reprezentative: panorama Străzii Principale, clădirea Primăriei, cele două Biserici – catolică germană și ortodoxă sârbă, clădirea gării, hotelul „Schnur” etc. Referitor la partea grafică și designul ilustratelor, din cele 14 tipuri identificate până la această oră 6 prezintă o ilustrație compozită, formată din cel puțin trei imagini distincte, iar restul de 8 sunt ilustrate simple, cu câte o singură imagine redată. Toate cele 14 tipuri de vederi identificate în cursul cercetării noastre au fost realizate prin tehnica tipografică, cu observația că într-unul din cazuri a fost utilizată tipărirea monocromă cu tonalitate pe albastru, iar într-altul colorizarea manuală. Cele două excepții sunt operele editurii „Edgar Schmidt” din Dresda, ambele fiind editate la cumpăna sec. XIX-XX.
Referitor la datarea primelor ilustrate de Variaș, la modul general vorbind ele pot fi categorisite în funcție de normele de editare aplicate începând cu anul 1906. Astfel, avem 7 tipuri de vederi care se încadrează în lotul celor clasice incipiente, cu reversul rezervat în exclusivitate adresei destinatarului și alte 7 tipuri de ilustrate caracteristice standardelor actuale, cu reversul împărțit între sectorul rezervat corespondenței și cel al adresei destinatarului. Când a apărut prima ilustrată topografică de Variaș este greu de precizat, având în vedere că resursele cartofilice avute la dispoziție în cadrul cercetării noastre au fost destul de modeste, fiind insuficiente pentru realizarea unei catalogări științifice propriu-zise. Dacă ne raportăm la orașul Timișoara, reședința comitatului Timiș din perioada respectivă, ilustratele topografice având ca temă Timișoara au apărut probabil în anul 1898, an în care a avut loc o explozie a variantelor, dar și a tirajelor la nivel mondial. Sunt zeci de vederi cu ștampile din anul 1898, dar nici un exemplar anterior acestui an[22]. Foarte probabil că și în mediul rural timișean primele ilustrate au apărut tot în anul 1898, deci și la Variaș, însă dovezi în acest sens deocamdată nu deținem. Cea mai veche ilustrată topografică de Variaș identificată pe parcursul cercetării noastre a fost expediată un an mai târziu, în 1899, mai multe informații în acest sens fiind prezentate în rândurile de mai jos.
În condițiile în care pe nici una dintre ilustratele studiate nu a fost redat anul de emitere, vom data și clasifica cele 14 tipuri de vederi identificate în funcție de anul înscris pe ștampila poștală de expediere, respectiv primire.
 
Ilustratele topografice având ca temă localitatea Variaș. Tipologie, datare, edituri
 
Variaș – Hotelul Schnur, Prima casă de păstrare, Biserica catolică germană și Primăria (anul 1900).
Variaș – Panorama Străzii Principale, Primăria, Gara și Băile publice (anul 1899).
Variaș – Societatea sârbă de lectură și hanul sârb, Biserica ortodoxă sârbă și Casa sârbă de păstrare (anul 1900).
Variaș – Hotelul Schnur, Prima casă de păstrare, Biserica catolică germană și Primăria (anul 1900).
Variaș – Prima casă de păstrare, Gara, Hotelul Schnur, Biserica catolică germană și Casa medicului (anul 1901).
 
Tipul I. Prima ilustrată topografică de Variaș și totodată cea mai veche vedere locală identificată în cursul cercetării noastre datează din anul 1899, fiind o ilustrată de tip compozit, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Pe ilustrată nu este inscripționat numele editurii, respectiv editorului și nici anul emiterii. Nu deținem informații în ceea ce-l privește pe comanditarul vederii. Această primă variantă de ilustrată topografică cuprinde pe avers patru imagini sub formă de medalioane, de diferite forme și mărimi, dispuse în partea de sus și în lateral-stânga ilustratei. De la dreapta la stânga, de sus în jos, vederea prezintă următoarele imagini: panorama Străzii Principale cu vedere dinspre strada a VI-a (1), clădirea Primăriei văzută dinspre Biserica ortodoxă sârbă (2), clădirea gării (3) și băile (4), ultimele două cu vedere frontală. Imaginile sunt însoțite de etichete explicative, toate textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară. Alături de imagini, pe ilustrată sunt redate ornamente cu motive florale și vegetale.
Vederea prezintă pe avers următoarele inscripții: central-stânga, pe două rânduri –Üdvözlet / VARJASRÓL” („Salutări din Variaș”, tr. n.); de la dreapta la stânga, de sus în jos sunt inscripționate etichetele ilustrațiilor: Főutza” (Strada Principală”, tr. n.), Községház” (Primăria”, tr.n.), Vasút” (Gara”, tr. n.) și Artézi Fürdő” (Băile arteziene [publice]”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul LEVELEZŐ-LAP.” (Carte poștală”, tr. n.).
Ilustrata supusă cercetării noastre provine din colecția Bibliotecii Naționale Széchényi din Budapesta, Ungaria[23]. A fost expediată din Variaș în data de 4 iulie 1899.
Tipul II. Cel de-al doilea tip de ilustrată topografică locală este singurul dintre cele 14 identificate până acum, care prezintă inscripții redactate în lb. sârbă cu alfabet chirilic. Vederea este de tip compozit, fiind reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Ilustrata a fost emisă de editura Rigler r. t.” din Budapesta, însă anul emiterii nu este inscripționat pe suprafața vederii. Cel mai probabil comanditarul ilustratei a fost unul dintre comercianții de etnie sârbă din Variaș, produsul adresându-se în mod special clientelei din rândul comunității sârbe. În perioada respectivă în Variaș a activat firma lui Jovan Stojanović, înființată în ianuarie 1894 și axată pe comerțul mixt[24]. Foarte probabil prăvălia lui Stojanović a comercializat la cumpăna secolelor XIX-XX și ilustrata amintită. Cea de-a doua vedere topografică de Variaș conține pe avers trei imagini sub formă de medalioane, de diferite forme și mărimi, dispuse în partea de sus și în lateral-stânga ilustratei. De la dreapta la stânga, de sus în jos, vederea prezintă următoarele imagini: Societatea sârbă de lectură și hanul sârb (1), Biserica ortodoxă sârbă (2) și Casa sârbă de păstrare (3). Imaginile sunt însoțite de etichete explicative (etichetele imaginilor 1 și 3 sunt inversate), textele tipărite fiind redactate în lb. sârbă și maghiară. Alături de imagini, pe ilustrată sunt redate și ornamente cu motive florale.
Vederea prezintă pe avers următoarele inscripții (lb. sârbă): în partea centrală, pe un singur rând – „ПОЗДРАВ ИЗ ВАРЈАША.” (Salutări din Variaș”, tr.n.); de la dreapta la stânga, de sus în jos sunt inscripționate etichetele ilustrațiilor: „Српска штедионица.” (Casa sârbă de păstrare”, tr.n.), „Српска црква.” (Biserica sârbă”, tr.n.) și „Српска читаоница и гостионица.” (Societatea sârbă de lectură și hanul sârb”, tr.n.). Tot pe avers este inscripționat în lb. maghiară numele editurii: lateral-stânga, în partea de jos, cu orientare verticală - Rigler r. t., Budapest.”. Din motive obiective reversul ilustratei nu a putut fi cercetat[25].
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului nostru provine din colecția Ljubomir Stepanov[26]. A fost expediată din Variaș în data de 22 iulie 1900.
Tipul III. Următoarele două tipuri (III și IV) de ilustrate topografice având ca temă Variașul fac parte din seria vederilor realizate de celebra editură germană „Edgar Schmidt” din Dresda și de filiala acesteia din Budapesta[27].
Prima dintre ilustrate, aferentă tipului III, este o vedere de tip compozit, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă, cu tonalitate pe albastru.
Ilustrata a fost emisă de editura „Edgar Schmidt” din Dresda, filiala din Budapesta, la cumpăna sec. XIX-XX. Nu se cunosc date despre comanditarul ilustratei. Prima vedere de Variaș din seria celor emise de atelierul lui Edgar Schmidt conține pe avers patru imagini sub formă de medalioane, de format dreptunghiular și mărimi diferite, dispuse în partea centrală a ilustratei. De la dreapta la stânga, de sus în jos, vederea prezintă următoarele imagini: hotelul ”„Schnur” (1), Prima casă de păstrare (2), Biserica catolică germană (3) și clădirea Primăriei (4). Imaginile nu sunt prevăzute cu etichete explicative, iar textele tipărite sunt redactate în lb. maghiară. Alături de imagini, pe ilustrată sunt redate și ornamente cu motive florale și vegetale.
Vederea prezintă pe avers următoarele inscripții: în partea dreaptă, în a doua jumătate, pe un singur rând – „Üdvözlet Varjasról.” („Salutări din Variaș”, tr.n.). Tot pe avers este inscripționat numele editurii: lateral-stânga, în partea centrală, cu orientare verticală – „Schmidt Edgar, Drezda-Budapest.”. Pe revers este inscripționat textul „LEVELEZŐ-LAP.” („Carte poștală”, tr.n.).
Ilustrata inclusă în cadrul cercetării noastre provine din colecția Bibliotecii Naționale Széchényi din Budapesta, Ungaria[28]. Nu se păstrează ștampilele oficiilor poștale de expediere, respectiv primire. O vedere aparținând aceluiași tip, cuprinsă în cadrul unei licitații internaționale în anul 2012, a fost expediată din Variaș în anul 1900[29].
Tipul IV. Cea de-a doua ilustrată realizată în atelierul lui Edgar Schmidt este de asemenea o vedere de tip compozit, reprodusă prin tipărire și având coloristica policromă, respectiv colorizată.
Ilustrata a fost emisă de editura „Edgar Schmidt” din Dresda la cumpăna sec. XIX-XX. Nu se cunosc date despre comanditarul ilustratei. A doua vedere de Variaș din seria celor emise de atelierul lui Edgar Schmidt conține pe avers cinci imagini sub formă de medalioane, de format dreptunghiular și mărimi diferite, dispuse în partea de sus și în lateral-stânga ilustratei. De la dreapta la stânga, de sus în jos, vederea prezintă următoarele imagini: Prima casă de păstrare (1), clădirea gării (2) hotelul „Schnur” (3), Biserica catolică germană (4) și casa medicului[30] (5). Imaginile sunt însoțite de etichete explicative (eticheta imaginii 5 este greșită, indicând în mod eronat clădirea Primăriei), textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară și germană. Alături de imagini, pe ilustrată sunt redate și ornamente cu motive florale, vegetale și zoomorfe.
Vederea prezintă pe avers următoarele inscripții (lb. maghiară): în partea central-dreaptă, pe un singur rând – „Üdvözlet Varjasról.” („Salutări din Variaș”, tr.n.); de la dreapta la stânga, de sus în jos sunt prezente etichetele ilustrațiilor: „Első varjasi takarékpénztár.” („Prima casă de păstrare”, tr.n.), „Pálya – udvar.” („Gara”, tr.n.), „Schnur szálloda.” („Hotelul Schnur”, tr.n.), „Róm. Kath. Templom.” („Biserica romano-catolică”, tr.n.) și „Község háza.” („Primăria”, tr.n.). Tot pe avers este inscripționat în lb. germană numele editurii: în partea stângă jos – „Edgar Schmidt, Dresden.” În partea opusă, în dreapta jos, apare seria ilustratei: „8735 b”. Pe revers este inscripționat textul în lb. maghiară „LEVELEZŐ-LAP.” („Carte poștală”, tr.n.).
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului provine din colecția personală a autorului. A fost expediată din Variaș în data de 8 mai 1901.
 
Variaș – Panorama Străzii Principale (anul 1901).
Variaș – Panorama Străzii Principale (anul 1903).
Variaș – Prăvălia de îmbrăcăminte a lui F. J. Elsner, Gara și Farmacia (anul 1904).
Variaș – Prima casă de păstrare, Biserica catolică germană, Gara și Hotelul Schnur (anul 1906).
 
 
Tipul V. Următoarele trei tipuri (V, VI și VII) de ilustrate topografice având ca temă Variașul, la care se adaugă și o variantă editorială, fac parte din seria vederilor realizate de editorul local Franz Julius Elsner. Familia Elsner era implicată în activități comerciale, tatăl lui Franz, Georg Peter (1842-1935), activând la Variaș ca învățător și comerciant[31]. Și fratele mai mare al lui F. Julius, Nikolaus Dominik (1869-1929), a fost de asemenea comerciant[32], el înființând la Variaș în anul 1892 o firmă individuală axată pe comerțul mixt[33]. Revenind la Franz Julius, acesta s-a născut la Variaș în data de 8 ianuarie 1871[34], iar la vârsta de 24 de ani, în anul 1895, și-a deschis propria firmă, axată de asemenea pe comerțul mixt, firmă fiind radiată în anul 1914[35]. Franz Julius Elsner, în lb. maghiară Elszner F. Gyula, a fost căsătorit de trei ori: cu Helene Eleonore Hoffmann în 1895, apoi cu Stefania Maria Biro și în final cu Maria Ianits în 1936 la Timișoara. A avut o singură fiică rezultată din prima căsătorie, pe Helene Elisabeth Julia (născ. la Variaș în 1896), măritată în Cărpiniș. F. Julius a decedat în Timișoara-Elisabetin, în 22 august 1944[36].
Prima dintre ilustratele editate de Elsner, aferentă tipului V, este o vedere simplă, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Ilustrata a fost emisă de editorul Elszner F. Gyula din Variaș, la începutul sec. XX, comerciantul vărieșan fiind totodată și comanditarul ilustratei. Prima vedere de Variaș din această serie conține pe avers o singură imagine, care acoperă aproximativ 70% din suprafața ilustratei. Imaginea redată în cadrul vederii prezintă panorama Străzii Principale din Variaș, cu vedere spre Biserica catolică germană. Ilustrația este însoțită de etichetă explicativă, toate textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarele inscripții: central, în partea de sus, pe un singur rând – „Üdvözlet Varjasról.” („Salutări din Variaș”, tr.n.); central, în partea de jos, sub imagine apare eticheta ilustrației – „Varjas-fötere” („Variaș – centru”, tr.n.). Tot pe avers este inscripționat și numele editorului: lateral-stânga, în partea centrală, cu orientare verticală – „R[K]iadó. Elszner F. Gyula.” („Editor. Elszner F. Gyula.”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul „Levelező-Lap.” („Carte poștală”, tr.n.). În colțul din stânga jos al reversului sunt inscripționate inițialele „L K”.
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului provine din colecția personală a autorului. A fost expediată din Variaș în data de 21 iunie 1901.
Tipul VI. Cea de-a doua dintre ilustratele editate de Franz Julius Elsner este de asemenea o vedere simplă, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Ilustrata a fost emisă la începutul sec. XX, F.J. Elsner fiind totodată și comanditarul vederii. A doua ilustrată de Variaș din această serie conține pe avers o singură imagine, care acoperă în întregime suprafața vederii. Imaginea prezintă panorama Străzii Principale din Variaș, cu vedere spre Biserica catolică germană, însă clișeul fotografic este diferit față de cel utilizat la tipul V. Ilustrația nu este însoțită de etichetă explicativă, toate textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarea inscripție: în colțul din stânga sus, pe un singur rând – „Üdvözlet Varjasról” („Salutări din Variaș”, tr.n.). Tot pe avers este inscripționat și numele editorului: în colțul din stânga jos, pe un singur rând – „Kiadó: Elszner F Gyula.” („Editor: Elszner F Gyula.”, tr.n.). Din motive obiective reversul ilustratei nu a putut fi cercetat[37].
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului nostru provine din colecția Ljubomir Stepanov.
În cazul tipului VI a fost identificat și un subtip, o altă variantă editorială, care prezintă același clișeu fotografic dispus pe întreaga suprafață, însă spre deosebire de varianta precedentă prezintă o bordură lată de culoare deschisă în partea de jos, unde sunt inscripționate două texte bilingve: în partea stângă (lb. germană) – „Gruss aus Varjas”, iar în partea dreaptă (lb. maghiară) – „Üdvözlet Varjasról” (ambele texte se traduc prin „Salutări din Variaș”, tr.n.). Din motive obiective reversul ilustratei nu a putut fi cercetat[38].
Ilustrata redată în articolul nostru a fost cuprinsă în cadrul unei licitații internaționale organizate în Ungaria, în anul 2012[39].
Tipul VII. Cea de-a treia dintre ilustratele editate de Franz Julius Elsner este o vedere de tip compozit, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Ilustrata a fost emisă la începutul sec. XX, F.J. Elsner fiind totodată și comanditarul vederii. A treia ilustrată de Variaș din această serie conține pe avers trei imagini sub formă de medalioane, de format dreptunghiular și mărimi identice, dispuse în partea de sus și în lateral-stânga ilustratei. De la dreapta la stânga, de sus în jos, vederea prezintă următoarele imagini: prăvălia de îmbrăcăminte a lui F.J. Elsner (1), gara (2) și farmacia (3). Imaginile nu sunt însoțite de etichete explicative, iar textele tipărite sunt redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarea inscripție: în partea centrală, pe un singur rând – „Üdvözlet Varjasról” („Salutări din Variaș”, tr.n.); în stânga jos, sub ilustrație: „Belgram L. Eredetti Felvételeket.” („Fotografii originale Belgram L.”, tr.n.). Tot pe avers este inscripționat și numele editorului: lateral-stânga, în partea centrală, cu orientare verticală – „Kiadó. Elsner Gyula.” („Editor. Elsner Gyula.”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul „LEVELEZŐ-LAP.” („Carte poștală”, tr.n.).
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului provine din colecția personală a autorului. A fost expediată în data de 11 iunie 1904.
Tipul VIII. Cel de-al VIII-lea tip de ilustrată topografică având ca temă Variașul a fost editat de comerciantul local Johann Gillich. Familia Gillich era una dintre cele mai vechi familii șvăbești din Variaș, străbunicul lui Johann, Peter Gillich, s-a născut în localitate în anul 1802[40], la nici două decenii după așezarea primilor etnici germani în Variaș[41]. Johann Gillich s-a născut la Variaș în 7 martie 1879[42], iar la vârsta de 27 de ani, în 1906, și-a deschis în satul natal o firmă individuală axată pe comerțul mixt. Dosarul firmei respective, păstrat la Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, nu face referire la anul în care aceasta și-a încetat activitatea[43]. Johann a fost căsătorit cu Eva Elsner (1880-1934)[44], sora mai mică a lui Franz Julius Elsner, editorul ilustratelor prezentate în rândurile de mai sus. Ulterior, în anul 1949, s-a recăsătorit cu Maria Graf în parohia catolică din Timișoara-Mehala. Din prima căsătorie a avut două fiice: Wilhelmine Susanna Eva și Magdalena Margarethe Eva[45]. Nu deținem informații în legătură cu data și locul decesului.
Revenind la ilustrata editată de J. Gillich, vorbim și în acest caz despre o vedere de tip compozit, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru. Din cercetarea noastră rezultă faptul că acest tip VIII este prima dintre vederile topografice de Variaș, care face trecerea la ilustratele editate conform normelor introduse în 1906, având reversul secționat în două sectoare.
Ilustrata a fost emisă în 1906, an în care Gillich își deschidea propria firmă. Chiar dacă vederea nu are inscripționat anul emiterii, există însă două dovezi convingătoare în sprijinul afirmației noastre: ilustrata a fost editată conform normelor introduse în anul 1906, iar în cursul cercetării noastre am identificat un exemplar expediat din Variaș în decembrie același an[46]. Gillich este totodată și comanditarul vederii. Cel de-al VIII-lea tip de ilustrată topografică de Variaș conține pe avers patru imagini sub formă de medalioane, de format dreptunghiular și mărimi ușor diferite, dispuse în partea de sus și în lateral-stânga ilustratei. De la dreapta la stânga, de sus în jos, vederea prezintă următoarele imagini: Prima casă de păstrare (1), Biserica catolică germană (2), clădirea gării (3) și hotelul „Schnur” (4). Imaginile sunt însoțite de etichete explicative, toate textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarea inscripție: în partea centrală, pe un singur rând, sub imaginea bisericii – „Üdvözlet Varjasról” („Salutări din Variaș”, tr.n.); de la dreapta la stânga, de sus în jos sunt prezente etichetele ilustrațiilor: „Első varjasi takarékpénztár” („Prima casă de păstrare”, tr.n.), „R. k. Templom” („Biserica romano-catolică”, tr.n.), „Állomás” („Gara”, tr.n.), „Schnur szálloda” („Hotelul Schnur”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul „Levelező-Lap.” („Carte poștală”, tr.n.). Tot pe revers este inscripționat și numele editorului: lateral-stânga, în partea centrală, cu orientare verticală – „Kiadó Gillich J.” („Editor Gillich J.”, tr.n.).
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului provine din colecția personală a autorului. A fost expediată în data de 4 ianuarie 1910.
 
Primăria din Variaș (anul 1910).
Variaș – Prăvălia lui Johann Gillich (anul 1910).
Primăria din Variaș (cca. 1910).
Variaș – Strada Principală (cca. 1916).
Variaș – „Strada Bisericii” (anul 1916).
Primăria din Variaș (cca. 1916).
 
Tipul IX. Următoarele două tipuri (IX și X) de ilustrate topografice având ca temă Variașul fac parte din seria vederilor realizate de editorul J. Dajkovits din Vârșeț[47].
Prima dintre ilustratele editate de Dajkovits, aferentă tipului IX, este o vedere simplă, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Ilustrata nu are inscripționat anul de emitere, fiind realizată cel mai probabil pentru firma comerciantului vărieșan Johann Gillich, în condițiile în care una dintre vederi ilustrează chiar prăvălia acestuia. Prima vedere de Variaș din această serie conține pe avers o singură imagine, care acoperă în întregime suprafața ilustratei. Imaginea redată în cadrul ilustratei prezintă clădirea Primăriei, cu vedere frontală, ușor dinspre lateral stânga. Ilustrația este însoțită de etichetă explicativă, textele tipărite fiind redactate în lb. germană și maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarele inscripții redate în cadrul bordurii de culoare deschisă din partea de jos (lb. germană): în colțul din stânga jos, pe un singur rând – „Gruss aus Varjas.” („Salutări din Variaș”, tr.n.); central, în partea de jos apare eticheta ilustrației – „Gemeindehaus.” („Primăria”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul în lb. maghiară „Levelező-Lap.” („Carte poștală”, tr.n.). Tot pe revers este inscripționat și numele editorului (lb. germană): lateral-stânga, în partea centrală, cu orientare verticală – „J. Dajkovits Nachfolger, Werschetz.” („J. Dajkovits editor, Vârșeț.”, tr.n.).
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului provine din colecția personală a autorului. A fost expediată în data de 4 ianuarie 1910.
Tipul X. Cea de-a doua dintre ilustratele editate de Dajkovits este de asemenea o vedere simplă, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Ca și în cazul precedent, ilustrata nu are inscripționat anul de emitere, fiind realizată cel mai probabil pentru firma comerciantului Johann Gillich. A doua vedere de Variaș din această serie conține pe avers o singură imagine, care acoperă în întregime suprafața ilustratei. Imaginea redată în cadrul ilustratei prezintă prăvălia lui Johann Gillich, cu vedere frontală, ușor dinspre lateral dreapta. Ilustrația este însoțită de etichetă explicativă, textele tipărite fiind redactate în lb. germană și maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarele inscripții redate în cadrul bordurii de culoare deschisă din partea de jos (lb. germană): în colțul din stânga jos, pe un singur rând – „Gruss aus Varjas.” („Salutări din Variaș”, tr.n.); în colțul din dreapta jos apare eticheta ilustrației – „Warenhaus J. Gillich.” („Prăvălia lui J. Gillich”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul în lb. maghiară „Levelező-Lap.” („Carte poștală”, tr.n.). Tot pe revers este inscripționat și numele editorului (lb. germană): lateral-stânga, în partea centrală, cu orientare verticală – „J. Dajkovits Nachfolger, Werschetz.” („J. Dajkovits editor, Vârșeț.”, tr.n.).
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului provine din colecția personală a autorului. A fost expediată în data de 4 ianuarie 1910.
Tipul XI. Cel de-al XI-lea tip de ilustrată topografică având ca temă Variașul se încadrează în categoria vederilor simple, fiind reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
În condițiile în care, din motive obiective, nu am avut posibilitatea de a cerceta reversul ilustratei, informații referitoare la editură, respectiv anul emiterii nu deținem. Referitor la perioada emiterii, analizând ilustrația vederii observăm că forma scărilor de acces în Primărie este aceeași cu cea prezentă în ilustrata lui Dajkovits (tipul IX). În seria de ilustrate apărute în preajma Primului Război Mondial acest aspect arhitectural, forma scărilor de acces în Primărie, este schimbat, ceea ce indică faptul că vederea de la tipul XI este ante 1914, fiind databilă în intervalul 1906-1914. Nu se cunoaște comanditarul vederii.
Cuprinde pe avers o singură imagine, care acoperă în întregime suprafața ilustratei. Imaginea redată în cadrul vederii prezintă clădirea Primăriei, cu vedere dinspre Biserica ortodoxă sârbă. Ilustrația este însoțită de etichetă explicativă, textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarea inscripție: în colțul din stânga sus, pe un singur rând – „Üdvözlet Varjasról – Községháza” („Salutări din Variaș – Primăria”, tr.n.).
Ilustrata redată în articolul nostru a fost cuprinsă în cadrul unei licitații internaționale organizate în Ungaria, în anul 2015[48].
Tipul XII. Următoarele și totodată ultimele trei tipuri (XII, XIII și XIV) de ilustrate topografice având ca temă Variașul fac parte dintr-o serie de vederi realizate în preajma primei conflagrații mondiale.
Prima dintre ilustratele acestei serii, aferentă tipului XII, este o vedere simplă, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Pe ilustrată nu este inscripționat numele editurii, respectiv editorului și nici anul emiterii. Nu deținem informații în ceea ce-l privește pe comanditarul vederii. Cuprinde pe avers o singură imagine, care acoperă în întregime suprafața ilustratei. Imaginea inserată în cadrul vederii prezintă panorama Străzii Principale, ilustrând în partea centrală un grup de copii și adulți. Imaginea este însoțită de etichetă explicativă, toate textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarea inscripție: în partea stângă sus – „Varjas” („Variaș”, tr.n.); în colțul din dreapta sus, cu font mai mic, este inscripționată eticheta ilustrației – „Fő-utca.” („Strada Principală”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul „Levelező Lap” („Carte poștală”, tr.n.). Tot pe revers, în colțul din stânga jos, apare seria ilustratei: „3513.”.
Ilustrata supusă cercetării noastre provine din colecția Muzeului Zemplén din Szerencs, Ungaria[49]. Vederea este necirculată.
Tipul XIII. Cea de-a doua dintre ilustratele acestei serii este de asemenea o vedere simplă, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Nici pe această ilustrată nu este inscripționat numele editurii, respectiv editorului și nici anul emiterii. Nu deținem informații în ceea ce-l privește pe comanditarul vederii. Cuprinde pe avers o singură imagine, care acoperă în întregime suprafața ilustratei. Imaginea inserată în cadrul vederii prezintă panorama «Străzii Bisericii», respectiv strada a V-a. Din analiza aspectului străzii redate în ilustrație putem deduce că eticheta imaginii este greșită, vederea prezentând mai degrabă strada a V-a cu focalizare pe Biserica catolică germană, orientarea fiind vest-est, decât Strada Principală cu orientarea nord-sud. Imaginea este însoțită de etichetă explicativă, toate textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarea inscripție: în partea stângă sus – „Varjas” („Variaș”, tr.n.); în colțul din dreapta sus, cu font mai mic, este inscripționată eticheta ilustrației – „Fő-utca” („Strada Principală”, tr.n.). Pe revers este inscripționat textul „Levelező Lap” („Carte poștală”, tr.n.). Tot pe revers, în colțul din stânga jos, apare seria ilustratei: „3514.”.
Ilustrata supusă cercetării noastre provine din colecția Muzeului Zemplén din Szerencs, Ungaria[50]. Vederea este necirculată. O ilustrată aparținând acestui tip este prezentă și în colecția Ljubomir Stepanov, fiind expediată în anul 1916[51].
 Tipul XIV. Cea de-a treia dintre ilustratele acestei serii și ultima din vederile de Variaș identificate în cursul cercetării noastre este de asemenea o vedere simplă, reprodusă prin tipărire și având coloristica monocromă pe alb-negru.
Similar cu celelalte două vederi anterioare, nici pe aceasta nu este inscripționat numele editurii, respectiv editorului și nici anul emiterii. Nu deținem informații în ceea ce-l privește pe comanditarul vederii. Cuprinde pe avers o singură imagine, care acoperă în întregime suprafața ilustratei. Imaginea inserată în cadrul vederii prezintă Primăria văzută dinspre Strada Principală, din apropierea ușii de acces în clădire. Imaginea este însoțită de etichetă explicativă, textele tipărite fiind redactate în lb. maghiară.
Vederea prezintă pe avers următoarea inscripție: în colțul din stângă sus – „Varjas” („Variaș”, tr.n.); în partea central-dreapta sus, cu font mai mic, este inscripționată eticheta ilustrației – „Községháza.” („Primăria”, tr.n.). Din motive obiective reversul ilustratei nu a putut fi cercetat[52].
Ilustrata cuprinsă în cadrul studiului nostru provine din colecția Ljubomir Stepanov.
 
*
   În concluzie se poate aprecia că cele 14 tipuri de ilustrate topografice având ca temă localitatea Variaș reprezintă un fond documentar extrem de prețios pentru cunoașterea topografiei locale și pentru cercetarea evoluției arhitecturii rurale vărieșene în primele decenii ale sec. XX. De asemenea, existența numeroaselor ilustrate locale creionează în mod indirect imaginea situației economice prospere în care se regăsea Variașul în primele decenii ale sec. XX. Cererea mare de ilustrate pe piața locală din Variaș a generat apariția unor serii de vederi editate pe plan local, fapt ce impune Variașul în topul celor mai importante localități timișene în ceea ce privește editarea și circulația ilustratelor de epocă[53].
 
Abrevieri
 
SJTAN – Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale
Bd. – bulevard
d. – dosar
f. – filă
lb. – limba
mm – milimetri
născ. – născută
nr. – număr
tr.n. – traducerea noastră
 

[1]*Doctorand în istorie, muzeograf și șef al Secției de Istorie la Muzeul Național al Banatului, P-ța Huniade nr. 1, 300002 Timișoara; markovzoran@yahoo.com.
 1 Јасмина Грујић, „Разгледнице Јагодине из збирке Завичајног музеја 1901-1940“, în Корени, IV, Историјски Архив Јагодине, Јагодина, 2006, p. 99.
[2] Thomas Remus Mochnács, „Prima carte poștală ilustrată timișoreană“, în Lecturn, anul III, nr. 2 (10), aprilie-iunie 2015, Timișoara, 2015, p. 3.
[3] Ibidem, p. 2.
[5] Mircea Rusnac, în studiul Perioada timpurie a istoriei industriale a Reșiței (1771-1855), menționează faptul că în primele decenii ale sec. al XIX-lea produsele uzinelor reșițene erau comercializate la Timișoara prin intermediul mai multor negustori, în rândul acestora figurând și Josef Pausenberger. În condițiile în care cartea poștală a fost expediată cu o jumătate de secol mai târziu, în 1874, vorbim cel mai probabil în cazul de față despre un descendent al comerciantului amintit.
[6] Јасмина Грујић, op. cit., p. 100.
[7] Thomas Remus Mochnács, op. cit., pp. 3-4.
[8] Ibidem, p. 3.
[9] Romeo Alexandrescu, Primele Cărți Poștale Ilustrate românești (Vederi 1894-1905). Catalogare, București, 2013, pp. 5-13.
[10] Јасмина Грујић, op. cit., pp. 100-101.
[11] Thomas Remus Mochnács, op. cit., p. 2.
[12] Јасмина Грујић, op. cit., pp. 99, 101.
[13] Ibidem, p. 101.
[14] Thomas Remus Mochnács, op. cit., pp. 2-3.
[15] Јасмина Грујић, op. cit., p. 101.
[16] Thomas Remus Mochnács, op. cit., p. 2.
[17] Јасмина Грујић, op. cit., p. 101.
[18] Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale (în continuare SJTAN), fond Tribunalul Timiș-Torontal (nr. fond 128), Firme Individuale (1876-1938), d. 1268/1895, f. 1-19.
[19] SJTAN, fond Tribunalul Timiș-Torontal (nr. fond 128), Firme Individuale (1876-1938), d. 1682/1906, f. 1-12.
[20] În ceea ce privește activitatea fotografică la Periam, în anul 1910 fotograful timișorean Licht Fülöp (1867-?) a deschis o filială a atelierului său în această localitate bănățeană. Tot la Periam activitatea tipografică a fost reprezentată de firma lui Georg și Alois Pirkmayer, înființată în anul 1882.
[21] Арон Росић, Божидар Чизмаш, Вишеслава Ћирић, Светозар Марков, Љубомир Степанов, Јагода Перинац, Стева Перинац, Из села у село, Букурешт 1985, pp. 19-20.
[22] Thomas Remus Mochnács, op. cit., pp. 2-3.
[24] SJTAN, fond Tribunalul Timiș-Torontal (nr. fond 128), Firme Individuale (1876-1938), d. 1187/1894, f. 1-22.
[25] Ilustrata provine din colecția Ljubomir Stepanov, iar aversul scanat a fost obținut prin bunăvoința prof. dr. Florin Zamfir.
[26] Ljubomir Stepanov (1952-2015) a fost economist de profesie, dar cu vocație de istoric, filolog și monograf. Se numără, alături de Stevan Bugarski, printre cei mai importanți cercetători ai istoriei sârbilor din România, publicând numeroase volume și studii în reviste de specialitate. De asemenea a fost și un colecționar dedicat strângerii diverselor materiale referitoare la trecutul comunității sârbe din România, în colecția sa păstrându-se 12 tipuri diferite de ilustrate topografice având ca temă satul Variaș.
[27] Firma germană cu sediul în Dresda a activat între ianuarie 1897 și august 1907 cu denumirea „Edgar Schmidt”, pentru ca în anul 1907 să-și schimbe numele în „Postkarte” GmbH. Avea o filială la Budapesta cu sediul pe Bd. Tereza nr. 5. A funcționat ca editură și tipografie.
[30] Pe una din vederile de Variaș aparținând tipului III se observă un înscris cu cerneală roșie indicând locuința din spatele Primăriei, în strada a III-a, iar textul explicativ menționează în acea locație casa medicului din Variaș. Ulterior locuința a intrat în posesia avocatului dr. Mihajlo Ćirić.
[31] Gunhild Burger, Anni Lorenz, Dietmar Giel, Familienbuch der katholischen Pfarrgemeinde, Warjasch im Banat und ihrer Filialen: Kleinsiedel (1844-1851), Kleinsanktpeter (1844-1862) und Großdorf (1945-1961), 1786-2013, Band 1 (A-Me), HOG Warjasch, 2014, p. 192.
[32] Ibidem, p. 193.
[33] SJTAN, fond Tribunalul Timiș-Torontal (nr. fond 128), Firme Individuale (1876-1938), d. 1106/1892.
[34] Gunhild Burger, Anni Lorenz, Dietmar Giel, op. cit., p. 193.
[35] SJTAN, fond Tribunalul Timiș-Torontal (nr. fond 128), Firme Individuale (1876-1938), d. 1268/1895, f. 1-19.
[36] Gunhild Burger, Anni Lorenz, Dietmar Giel, op. cit., pp. 193-194.
[37] Ilustrata provine din colecția Ljubomir Stepanov, iar aversul scanat a fost obținut prin bunăvoința prof. dr. Florin Zamfir.
[38] Ilustrata a fost cuprinsă în cadrul unei licitații internaționale organizate de casa Darabanth din Budapesta, iar pe site-ul respectiv doar aversul vederii a fost disponibil spre vizualizare.
[40] Gunhild Burger, Anni Lorenz, Dietmar Giel, op. cit., p. 305.
[41] Арон Росић, Божидар Чизмаш, Вишеслава Ћирић, Светозар Марков, Љубомир Степанов, Јагода Перинац, Стева Перинац, op. cit., pp. 19-20.
[42] Gunhild Burger, Anni Lorenz, Dietmar Giel, op. cit., p. 314.
[43] SJTAN, fond Tribunalul Timiș-Torontal (nr. fond 128), Firme Individuale (1876-1938), d. 1682/1906, f. 1-12.
[44] Gunhild Burger, Anni Lorenz, Dietmar Giel, op. cit., pp. 192, 314.
[45] Ibidem, p. 314.
[46] Göncz József, Bognár Béla, Szép TEMES Megyénk ~ Frumosul nostru județ TIMIȘ, Unser schönes Komitat TEMES, Sopron-Szombathely, 2012, p. 150.
[47] Fotograf de la sfârșitul sec. al XIX-lea, care a lucrat inițial la Vârșeț („Ecke der Stadtgarden und Weisskirchenstrasse”), pentru ca în jurul anului 1900 să activeze în Panciova. A revenit în Vârșeț în anul 1905 și a activat până în 1910. Conform studiului Деловање јеврејских фотографа у српској култури у 19. и 20. веку publicat de Goran Malić în 2006, Jovan Dajković (Dajkovits) era un fotograf de origine evreiască.
[51] Aversul scanat al ilustratei a fost obținut prin bunăvoința prof. dr. Florin Zamfir.
[52] Ilustrata provine din colecția Ljubomir Stepanov, iar aversul scanat a fost obținut prin bunăvoința prof. dr. Florin Zamfir.
[53] În încheiere dorim să adresăm mulțumiri domnului prof. dr. Florin Zamfir pentru accesul la varianta scanată a celor 12 ilustrate din colecția Ljubomir Stepanov, vederi fără de care studiul nostru nu putea fi redactat. Dorim de asemenea să adresăm mulțumiri colegei dr. Nicoleta Demian și doamnei Ilona Miklosik pentru traducerile din lb. maghiară și colegului dr. Ciprian Glăvan pentru traducerile din lb. germană.
 

 

Cărți/Books

carte

Recomandă Morisena

Share

Copertele I

Vizite din 2 martie 2020